Echipa “România, te iubesc” a ajuns şi la Sibiu, în cadrul turneului de promovare a cărţii. Librăria s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru cei care au vrut să îşi întâlnească jurnaliştii preferaţi.
Cartea s-a epuizat rapid, iar pentru autografe şi fotografii s-a stat la rând minute în şir.
„Cartea asta e valoroasă pentru că e adevărat, cuvântul scris rămâne. Şi rămâne aici pe hârtia asta şi peste 10-20-30 de ani când copilul din spatele meu va citi cartea asta”, spune Paula Herlo
Într-o librărie cochetă din centrul Sibiului, colegii de la “România, te iubesc” au trecut alături de telespectatori prin filmul sutelor de ore care stau în spatele reportajelor de succes. Iar pentru cei care îi îndrăgesc, întâlnirea a fost un vis împlinit.
„Practic ne-am întâlnit cu nişte adevăraţi eroi, cu nişte oameni care au făcut garantat pentru România mai mult decât 2 guverne.”, spune unul dintre cei care au venit la lansarea de la Sibiu.
Copleşiţi de emoţie au fost şi jurnaliştii. „Ne bucurăm că am întâlnit români foarte faini, foarte vii, care împing România înainte şi ne-au dat foarte multă energie”, spune Alex Dima.
Cartea “România, te iubesc” poate fi găsită în librării sau se poate comanda online.
Desi n-a reusit pana acum decat sa inaugureze, cu mare intarziere, cateva cioturi de autostrada contractate de alte guverne, Cabinetul Dancila si-a fixat obiective din cale afara de ambitioase, in materie de infrastructura.
Mai exact, nu se mai limiteaza la incercarile de a construi autostrazi, ci vrea sa termine pana in 2025 si canalul navigabil Bucuresti-Dunare, inceput de Ceausescu si abandonat de autoritati, dupa Revolutie.
De fapt, ideea de a transforma Bucurestiul in port la Dunare - cu toate ca orasul se afla la zeci de kilometri distanta de malul fluviului - a aparut in urma cu mai bine de un secol si jumatate, in vremea lui Alexandru Ioan Cuza.
La acel moment, romanii cautau ajutorul francezilor pentru a realiza un canal navigabil de la Bucuresti la Oltenita, oras aflat pe malul Dunarii.
In perioada interbelica s-au dat chiar legi si s-au propus mai multe solutii tehnice pentru realizarea proiectului. Intrarea Romaniei in cel de-Al Doilea Razboi Mondial a zadarnicit, insa, toate planurile pe care autoritatile le aveau, la acel moment, pentru dezvoltarea navigatiei pe ape interioare.
Cei care au inceput, intr-adevar, sa lucreze la o cale navigabila care sa lege Bucurestiul de Dunare au fost comunistii. Astfel, din dorinta lui Ceausescu, inginerii de la Institutul de Proiectari Transporturi Auto, Navale si Aeriene (IPTANA), impreuna cu alti specialisti, au ales solutia de lucru: amenajarea cursului raului Arges si a Dambovitei pentru a permite navigatia si pentru a se crea legatura cu Dunarea.
Comunistii au infiintat chiar si o Administratie a Canalului Dunare-Bucuresti.
Dupa finalizarea proiectarii, in anul 1986, muncitorii s-au apucat de treaba. In ciuda volumului foarte mare de munca, in numai 3 ani regimul a realizat, pe Arges, 79% din excavatiile necesare, a ridicat cam 2 treimi din diguri si a turnat aproape jumatate din cantitatea de beton de care era nevoie, in zona.
In 1989, insa, dupa caderea comunismului, lucrarile s-au sistat. Oficial, incepand din 1994, santierele au intrat in conservare. In realitate, insa, tot ce nu s-a putut fura a fost lasat sa se degradeze.
Cum sustine Cabinetul Dancila ca vrea sa lege Bucurestiul de Dunare
Guvernul Dancila considera ca cel mai eficient mod de a construi mari obiective de infrastructura - de la autostrazi, la aeroporturi si canale navigabile - este parteneriatul public privat (PPP).
Aceasta forma de lucru presupune ca privatul face o lucrare mai mult cu bani proprii si, in compensatie, statul ii permite sa o inchirieze, ca acesta sa isi amortizeze investitia si sa faca profit.
Tot Cabinetul Dancila a fost cel care a decis ca de gasirea si contractarea constructorilor care vor sa faca autostrazi, canale si aeroporturi in PPP trebuie sa se ocupe nu Ministerul Transporturilor, ci Comisia de Prognoza.
Aceasta din urma - in ciuda faptului ca avea, intitial, alta manire - realizeaza acum studii de fundamentare si lanseaza proceduri de selectie a constructorilor interesati sa lucreze cu statul.
Cabinetul Dancila a inclus canalul Bucuresti-Dunare pe lista proiectelor pe care ar vrea sa le realizeze in PPP. Foto: captura site-ul Guvernului
Recent, Comisia de Prognoza a lansat in dezbatare publica un studiu de fundamentare pentru constructia canalului Bucuresti-Dunare.
Documentul are la baza un studiu de fezabilitate realizat pentru aceasta investitie in 2012 si care n-a fost folosit pana acum.
Ce presupune constructia canalului Bucuresti-Dunare
Ca sa poata face canalul Bucuresti-Dunare, un constructor ar trebui sa puna din buzunar macar vreun miliard de euro (adica minim 75% din valoarea totala a proiectului, estimata la 1,43 de miliarde de lei) .
Comisia de Prognoza estimeaza, insa, ca acela care se va incumeta sa o faca va castiga dublu din exploatarea canalului.
Problema nu tine, insa, doar de bani, ci si de faptul ca lucrarile - care ar trebui executate in numai 5 ani - sunt deosebit de dificile. Canalul a fost gandit de comunisti sa fie lung de 73 de kilometri, lat de 80 de metri si adanc de cel putin 4,5 metri.
Ca sa-l poata construi, pe Arges, constructorul ar trebui sa lucreze pe ruinele ramase din comunism, iar pe Dambovita, sa o ia de la zero.
Practic, constructorul va fi nevoit sa faca excavari masive, sa refaca mai multe baraje si ecluze si sa construiasca altele noi. In plus, va fi nevoit sa realizeze noduri hidrotehnice, care sa produca energie.
Nu in ultimul rand, ar trebui construite 3 porturi, de-a lungul canalului Dunare-Bucuresti.
Unul dintre ele ar urma sa fie la Oltenita, pe malul Dunarii, iar altele doua in apropiere de Bucuresti (pe Arges, in comuna 1 Decembrie si pe Dambovita, la Glina).
Asa ar trebui sa arate portul de pe raul Arges, din apropiere de Bucuresti. Foto: Studiul de fundamentare al Comisiei de Prognoza
Ar mai fi nevoie si de o multime de diguri, de amenajari, de cai de acces si de prize pentru irigatii.
Mai multe despre aspectele tehnice ale constructiei canalului puteti afla citind integral studiul Comisiei de Prognoza.
Studiul de fundamentare al Comisiei de Prognoza pentru Canalul Dunare-Bucuresti
Dupa 5 ani in care va face toate astea, constructorul va putea folosi, timp de 20 de ani, canalul pentru transport, productie de energie, agrement (spre exemplu organizarea de croaziere - n.red.), vanzarea de energie electrica, furnizare de apa catre populatie, irigatii si piscicultura.
Din ce ar castiga bani constructorul canalului, potrivit Comisiei de Prognoza.
Foto: Captura studiul de fundamentare al Comisiei de Prognoza
Teoretic, pana in al 17-lea an, constructorul ar trebui sa isi finalizeze amortizarea investitiei si sa inceapa sa faca profit. E posibil, insa, ca lucrurile sa nu mearga asa.
Tocmai de aceea, statul - desi nu vrea sa plateasca mai mult de 25% din constructia canalului - e totusi dispus sa-i dea constructorului 100 de milioane de euro daca termina mai devreme cu un an, dar si sa-i achite plati de disponibilitate care sa nu depaseasca 50 de milioane pe an.
Ramane de vazut daca, in urmatoarea perioada, Comisia de Prognoza va reusi, intr-adevar, sa gaseasca un constructor dispus sa investeasca cel putin un miliard de euro in constructia canalului, angajandu-se astfel sa lucreze cu statul roman pentru urmatorul sfert de secol.
Cu siguranță, aceasta este imaginea cea mai puternică a protestelor din Franța, ajunse acum la cel de-al cincilea act. Artista luxemburgheză Deborah de Robertis, în sânii goi, cu gluga de la un hanorac roșu pe cap, față în față cu o jandarmeriță, iar între ele scutul din dotarea reprezentantei forțelor de ordine.
Efectul vizual a fost o reușită, imaginile cu Deborah și celelalte patru femei în sânii goi, cu boneta frigiană pe cap, întruchipând-o pe Marianne, simbolul Republicii franceze, au făcut înconjurul lumii. E drept, cârcotașii au observat că cocarda de pe boneta lui Deborah nu este conformă cu realitatea (mijlocul este roșu, în loc să fie albastru).
Simbolul a fost foarte puternic, după comentatorii francezi, adaptând în manieră patriotică mișcarea ucraineană Femen. Și totuși, este vorba mai degrabă despre un gest ”artistic”, elaborat, decât despre unul social, spontan.
Mai multe ”Marianne” în sânii goi și cu glugă roșie pe cap au deschis cea de-a cincea rundă de proteste ale ”vestelor galbene” la Paris - foto: EPA
Femeia în sânii goi, cunoscută pentru că se afișează nud în muzee
Apariția de la Paris, în deschiderea celui de-al cincilea act al protestelor ”vestelor galbene”nu este decât o nouă punere în scenă marca Deborah de Robertis, artistă luxemburgheză cunoscută deja pentru reprezentațiile ei controversate în muzeele din toată lumea.
Născută dintr-un tată italian și o mamă franțuzoaică, Deborah a făcut din corpul ei un mijloc de expresie.
În timpul studiilor la Școala de Cercetări Grafice din Bruxelles, tânăra a descoperit striptease-ul. De atunci șochează publicul muzeelor prin aparițiile ei neprogramate.
În 2014, Deborah a reprodus în direct pictura ”Originea lumii”, a lui Gustave Courbet, la Musée d’Orsay din Paris. Oamenii de ordine au reacționat greu, artista având timp să filmeze reacțiile entuziaste ale publicului la vederea sexului ei dezgolit.
Un an și jumătate mai târziu, Deborah s-a întins complet goală în fața picturii Olympia, a lui Manet, în același muzeu. De data aceasta bodyguarzii au închis repede sala și au rugat-o pe artistă să se îmbrace. Cum aceasta a refuzat, a fost chemată poliția, iar Deborah a fost arestată.
În luna august a acestui an, artista s-a afișat goală în sanctuarul din Lourdes, gest pentru care artista va trebui să răspundă în fața Tribunalului din Tardes, în mai 2019.
Și anul acesta revelionul se petrece în stradă! Primăria Capitalei organizează, în Piaţa Constituţiei, "Revelion Centenar".
Distracția va începe pe 31 decembrie, de la ora 19.30.
Ca în fiecare an, concertul va fi un eveniment în care una dintre clădirile emblematice ale Bucureştiului - Palatul Parlamentului - va face parte din scenografie.
Cu acest prilej, pe scena instalată în Piaţa Constituţiei vor urca personalităţi din muzica românească.
Delia, Carla’s Dreams, Smiley, The Motans, Antonia, Nicoleta Nucă, Mark Stan, Alex Calancea şi Lupii, Irina Rimes, Vescan, Noaptea Târziu, Dorian Popa, Vanotek & Lori vor petrece alături de public.
Artiştilor români li se adaugă un invitat special, DJ-ul internaţional André Tanneberger, cunoscut cu numele de scenă ATB, care va mixa live.
DJ, compozitor şi producător de muzică dance electronică, care îmbină stiluri precum trance, dance şi chill out, ATB a ocupat de-a lungul celor 20 de ani de carieră primele locuri în topurile de specialitate din străinătate.
Debutul său din 1990, cu single-ul "9 PM (Till I Come)", care l-a propulsat în topul din Marea Britanie, a fost urmat de numeroase hit-uri - "Ecstasy", "Let U Go", "What About Us", "Move On", "When It Ends It Starts Again" -, îndrăgite de fani din întreaga lume.
Intrarea este liberă, iar Noaptea dintre ani se va încheia cu un show de artificii.
Locuinţa celui mai aşteptat de copiii din întreaga lume s-a mutat la Straja (Suceava). George Bodnar, un Moş Crăciun în varianta românească, şi-a decorat gospodăria cu mii de luminiţe.
Pe lângă instalaţia care împodobeşte locuinţa, copacii au fost îmbrăcaţi în beculeţe strălucitoare, iar în curte au apărut figurine sub formă de reni şi spiriduşi.
Oamenii din comuna suceveană Straja şi din împrejurimi vin ca să vadă minunea: casa lui Moş Crăciun!
Săteanul care a reuşit să creeze povestea de Sărbători nu s-a oprit la decorarea locuinţei cu beculeţe: el a transformat teiul din vecinătatea locuinţei într-un brăduţ, iar pe copacii din spatele gospodăriei a creat cerul cu luna şi cu stelele.
Mai mult, Bodnar şi-a instalat boxe în curte, iar la lăsarea serii difuzează colinde, spre bucuria localnicilor.
Bărbatul locuieşte la marginea unei păduri din zona de munte şi a mărturisit, pentru adevarul.ro, că de mic copil a fost fascinat de luminiţele din bradul de Crăciun.
Poveste de Sărbători într-o comună din nordul ţării
La poarta bărbatului se opresc şi turişti, şi vecini. Cei mai mulţi dintre ei întreabă cât îl costă factura la energie electrică, dar Bodnar refuză să răspundă la această întrebare.
El se mulţumeşte să spună că face tot acest efort atât pentru el, cât şi pentru copiii din zona de munte.
Un german îşi decorează casa an de an
Şi în străinătate există fani adulţi ai lui Moş Crăciun. De pildă, neamţul Heinrich Rahlfs, din localitatea Barnitz (landul Schleswig-Holstein), şi-a transformat casa în preajma Sărbătorilor de iarnă. Locuinţa a devenit un magnet pentru cei mici şi, deopotrivă, pentru cei mari.
Chiar dacă fanii lui s-au obișnuit să îl vadă pe Smiley pe scenă sau în videoclipurile care adună zeci de mii de vizualizări, artistul le-a făcut o surpriză și s-a fotografiat într-un hypermarket, în timp ce stătea la coadă.
Un om absolut normal, nu un artist de renume care este tot timpul asaltat de fani. Așa părea Smiley, iar dacă unii sau alții aveau dubii în legătură cu relația Smiley-cumpărături, atunci s-a dovedit că se înșală.
Evident, nu a trecut mult timp de la postarea fotografiei, iar fanii au reacționat:
„Eu făceam poză clar dacă ne nimeream la aceeași casă! Mă înjurai sau nu, nu mă puteam abține, recunosc!”, „Doamne, tu te plimbi așa liniștit prin magazine? Eu aș sări peste casa de marcat să te văd cât mai de aproape, să îți vorbesc, să facem poze”, „Parcă ai 10 copii. Cred că S vine de la Santa. Anul ăsta ești ajutor de Moș Crăciun”, „Zâmbitoare fetele din spatele tău. Oare de ce?”, i-au scris fanii lui Smiley.
Smiley a fost la cumpărături. Fără Gina Pistol
Smiley: ”Am niște probleme cu genunchii”
Smiley a venit împreună cu Bogdan Ioan, câștigătorul de la Vocea României 2018, la ProFm.
Artistul a mărturisit că abia așteaptă vacanța din luna ianuarie, să se relaxeze, deoarece a muncit intens tot anul.
Printre altele a recunoscut că nu merge la schi, deoarece se confruntă cu probleme la genunchi și nu se simte în cea mai bună formă. (
“O vacanță îmi doresc. O să plec acum, în ianuarie, iar. Nu merg la schi, am niște probleme cu genunchii și nu sunt în cea mai bună formă de schiat.
De Crăciun o să ne strângem mai multe familii și o să petrecem ca în “Singur acasă 2“. Sunt foarte zgârcit cu mine și foarte darnic cu alții. Bine, nu cumpărăm mașini de Crăciun”, a mărturisit Smiley la ProFm.
Casa din Los Angeles a cunoscutului regizor Quentin Tarantino, în vârstă de 55 de ani, a fost prădată de hoţi. Regizorul şi-a găsit fericirea anul acesta, căsătorindu-se cu Daniela Pick, dar iată că nu este ferit de probleme.
Din fericire, hoţii au fugit de la faţa locului după ce au avut o întâlnire neprevăzută, demnă de o secvenţă de film, cu nimeni altul decât Tarantino.
Incidentul a avut loc duminică noapte, potrivit unor surse din poliţie.
Atunci hoţii au pătruns în casa regizorului folosindu-se de o fereastră amplasată în spatele imobilului, într-o zonă care nu putea fi văzută cu uşurinţă de către trecători.
Se pare că Tarantino nu s-a ocupat doar de regizarea unor filme de succes, ci şi de învăţarea unor mişcări de luptă desprinse din aceste pelicule, căci a reuşit să îi pună pe fugă pe răufăcători.
Cei care au intrat prin efracţie s-au speriat atunci când s-au trezit faţă în faţă cu Tarantino şi au fugit, făcându-se nevăzuţi.
Poliţiştii sosiţi la faţa locului au investigat cele petrecute în seara cu pricina şi urmează să analizeze imaginile surprinse de camerele de supraveghere din zonă pentru a reuşi să identifice cine se face vinovat de spargere.
Uma Thurman şi Quentin Tarantino au colaborat de nenumărate ori, iar presa de peste Ocean a speculat faptul că între ei ar fi existat o relaţie de dragoste - Foto: GettyImages
Tarantino este câştigător al trofeului Palme d’Or de la Cannes cu filmul „Pulp Fiction”, din 1994, şi a două premii Oscar pentru scenariile filmelor „Pulp Fiction” şi „Django Unchained”.
Actriţa sa preferată este Uma Thurman, colaborările sale cu aceasta fiind numeroase. Quentin Tarantino nu este singurul ghinionist care a fost călcat de hoţi. La începutul lunii, fiica fostului jucător de baschet Magic Johnson a trecut printr-o sperietură soră cu moartea atunci când doi bărbaţi înarmaţi au pătruns în locuinţa în care stătea cu chirie.
