O campanie umanitara în ajutorul familiilor care au copii bolnavi de cancer. Oamenii aceștia nu au unde locui, dacă nu sunt din Capitală, dar îşi tratează copiii în spitalele de aici.

Pentru ei se construieşte acum o casă ridicată exclusiv din donaţii. Magic Home. Va fi gata în primăvară…

Dar e doar un pas: pentru ca familiile să poată fi ajutate pe termen lung, se caută acum companii dispuse să doneze 20% din impozitul pe profit. Bani pe care oricum îi dau statului, fără să știe ce se întâmplă cu ei.

DONEAZA IN NUME PROPRIU!

Mirel Dolofan: În momentul în care s-a întâmplat cu copilul, la Bagdasar, acolo, nu puteam sta. Nu cunoşteam pe nimeni, nu aveam variante şi atunci am stat în curtea spitalului.
Reporter: Aţi dormit acolo?
Mirel Dolofan: Mult spus dormit, moţăiam câte o jumătate de oră pe noapte. Efectiv pe bancă, aşa.

5 ani înţepenit pe un scaun de spital, sau pe o bancă, sau numai el ştie pe unde. Aşa a trăit Mirel, un zidar din Brăila, încerând să îşi salveze băiatul bolnav de cancer.

Gălbenuş al lui, aşa cum îi spunea Mirel fiului, a pierdut lupta. La 12 ani. Bărbatul ştie acum, mai bine ca oricine, prin ce trec 600 de familii din România care anual află ceea ce niciun părinte n-ar trebui să audă.

Mirel Dolofan: Să stai două luni, trei luni, şapte luni internat… Efectiv nu ai ce face. Nu poți face naveta câte 500 de kilometri să speli două rânduri de haine.

Povestea tulburătoare a lui Mirel şi a lui Gălbenuş a urnit o mână de oameni, care au grijă de copiii bolnavi de cancer, să înceapă un proiect unic în România: o casă care să găzduiască familiile din provicie, care îşi tratează copiii în spitalele din Bucureşti.

La un kilometru şi jumătate de Spitalul Fundeni se ridică o casă frumoasă: Magic Home, refugiul părinţilor.

Doneaza 20% din impozitul pe profit / venit datorat statului catre reteaua de refugii MagicHOME.

25 de oameni vor avea, din primăvara anului viitor, un loc decent în care să se odihnească după orele istovitoare pe care le petrec la căpătăiul copiiilor lor internaţi.

E o casă ridicată 100% din donaţii, după una dintre cele mai ambiţiose campanii de strangere de fonduri.

100.000 de oameni au trimis sms-uri şi au adunat împreună mai bine de un milion de euro. După nouă luni în care au aşteptat autorizaţia de securitate la incendiu, voluntarii s-au apucat de lucru, iar casa e aproape gata.

E un loc la care Mirel a lucrat cu mâinile lui, cu gândul şi inima la Gălbenuş.

Vlad Voiculescu, fondator Magic Home: Încercăm să îi încurajăm pe oameni să vină la spital, noi asigurăm cheltuielile pentru transport, iar pe toată perioada în care copilul este internat în spital sunt suportate toate costurile de către noi.

Alţi oameni şi-au pus casele la dispoziţie pentru părinţii copiilor bolnavi de cancer, iar acum ideea Magic Home s-a extins în opt oraşe: Bucureşti, Viena, Cluj-Napoca, Timişoara, Chişinău, Iaşi, Târgu Mureş şi Craiova.

Pentru întreţinerea caselor e nevoie în continuare de sprijin, iar voluntarii mizează în această perioadă şi pe companiile care pot dona 20% din impozitul pe profit pentru refugiul părinţilor.

Valeriu, voluntar Magic Home: Le zic de multe ori oamenilor, fără ajutorul vostru, n-am putea să realizăm nimic, noi doar ne-am pus la dispoziţie. Deci mulţumim că ne ajutaţi să ajutăm!

Marile companii caută întotdeauna nume cât mai ușor de pronunțat și care să rămână întipărite în mintea potențialilor clienți, dar procesul prin care se ajunge la aceste denumiri nu are întotdeauna o logică.

 Business Insider a compus o listă a celor mai interesante povești de acest fel, iar multe dintre acestea sunt populare și în România.

1. Pepsi

Inventatorul Pepsi, Caleb Davis Bradham, a vrut inițial să devină medic, dar în urma unor probleme de familie a părăsit școala medicală și a devenit farmacist, potrivit site-ului companiei.

Invenția sa inițială, cunoscută sub numele de „Brad’s Drink” (Băutura lui Brad, n.r.), a fost făcută dintr-un amestec de zahăr, apă, caramel, ulei de lamaie și nucșoară. Trei ani mai târziu, Bradham și-a redenumit băutura, despre care a spunea că ajută digestia, în „Pepsi-Cola”, luată din cuvântul dispepsie (dyspepsia în engleză, n.r.), care înseamnă indigestie.

2. Google

Numele Google a apărut în urma unei sesiuni de brainstorming de la Universitatea Stanford. Fondatorul Larry Page căuta idei pentru un site care să indexeze o cantitate uriașă de date e alături de mai mulți studenți.

Una dintre sugestii a fost „googolplex” unul dintre cele mai mari existente. Numele „Google” a apărut după ce unul dintre studenți l-a pronunțat greșit, iar Page și-a înregistrat apoi compania cu acest nume.

3. McDonald’s

Raymond Kroc, fondatorul companiei McDonald’s, era un vânzător de automate pentru milkshake în momentul în care i-a întâlnit pe frații Dick și Mac McDonald, care dețineau un restaurant care vindea burgeri în San Bernardino, California.

Frații McDonald au cumpărat mai multe aparate de la Kroc, care a fost atât de impresionat de burgerii lor încât a devenit agentul lor și a deschis restaurante în toată America, potrivit Time. Câțiva ani mai târziu, el a cumpărat brandul McDonald’s.

4. Rolex

Hans Wilsdorf, fondatorul companiei Rolex, căuta un nume pentru compania sa care să poată fi spus în orice limbă, potivit Business Insider.

„Am incercat sa combinam literele alfabetului in toate modurile posibile. Așa am ajuns la o listă cu sute de nume, dar nici unul dintre ele nu mi s-a părut potrivit. Într-o dimineață, în timp ce mergeam cu trăsura prin Londra, un duh mi-a șoptit „Rolex” în ureche”.

5. Zara

Fondatorul Zara, Amancio Ortega, dorea inițial ca numele companiei să fie Zorba, după filmul „Zorba Grecul” din 1964. Dar această idee nu a ținut mult.

Primul magazin, care a fost deschis în La Coruña în 1975, se afla în apropierea unui bar numit Zorba, scrie The New York Times. Ortega făcuse deja matrițele pentru logo-ul firmei sale, când proprietarul barului i-a spus că este prea deruntant ca amândoi să aibă același nume.

În cele din urmă, Ortega s-a apucat să rearanjeze literele cuvântului pentru a forma cel mai apropiat cuvânt de numele inițial și așa a rezultat Zara.C

6. Häagen-Dazs

Reuben Mattus, imigrant evreu din Polonia, și-a numit compania de înghețată Häagen-Dazs ca o modalitate de a aduce un omagiu Danemarcei, potrivit unui interviu acordat publicației de știri evreiești Tablet Magazine. Dar, în realitate, numele nu înseamnă nimic.

„Singura țară care a salvat evreii în timpul celui de-al doilea război mondial a fost Danemarca, așa că am pus un nume danez complet fictiv și l-am înregistrat. Häagen-Dazs nu înseamnă nimic, dar atrage atenția, mai ales că are și tremă„, a spus Mattus.

7. Starbucks

Într-un interviu acordat The Seattle Times, cofondatorul Starbucks, Gordon Bowker, a povestit despre cum au ajuns pe nume. La început, treceau printr-o listă de cuvinte începând cu „st” deoarece credeau că acestea au cel mai mare impact.

„Cineva a venit cu o veche hartă minieră a zonei Cascade și a Muntelui Rainier, unde existat un vechi oraș minier numit Starbo. De îndată ce am văzut Starbo pe hartă, mi-am amintit imediat de secundul lui Melville din Moby-Dick (numit Starbuck, n.r.)”.

8. Nike

Când a fost fondată în 1964, compania purta numele Blue Ribbon Sports și a preluat numele Nike abia 7 ani mai târziu. Cofondatorii, antrenorul de atletism Bill Bowerman și alergătorul Phil Knight, voiau să pună companiei numele „Dimension 6”, daru au fost convinși să se răzgândească de primul angajat pe care l-au avut, care le-a sugerat numele Nike, de la zeița victoriei în cultura greacă.C

9. Lululemon

Lululemon nu este o companie cunoscută în România, însă povestea ei este interesantă. Fondatorul Chip Wilson, a hotărât să ofere această denumire brandului de echipament pentru yoga deoarece credea că japonezii nu ar fi putut să-l pronunțe, fapt ce ar spori popularitatea mărcii în această țară.

„Credeam că o firmă de marketing japoneză nu ar încerca să creeze un brand cu nume nord-american care conține litera „L”, deoarece sunetul nu există în fonetica japoneză.

Prin includerea unui „L” în nume se credea că japonezii ar considera numele în mod inerent nord-american și autentic. În esență, numele „Lululemon” nu reprezintă nimic altceva dect faptul că are trei de „L” în el. Nimic mai mult și nimic mai puțin”, scria Wilson în 2009 pe site-ul companiei.

Pentru sărbătoarea de Crăciun, cel mai frumos fundal muzical este alcătuit din colindele Coralei Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume.

Corala Armonia, declarată în repetate rânduri cel mai bun cor bărbătesc din lume la competiţiile internaţionale, s-a întors acasă dintr-un turneu prin toată ţara.

În ziua de Crăciun, luni, 25 decembrie, teologii vor fi prezenţi la Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Petru şi Pavel din Constanţa, unde vor susţine un concert după Sfânta Liturghie, de praznicul Naşterii Domnului, oficiată de arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie. 

Înregistrările spectacolelor date de Corala Armonia, aparţinând Arhiepiscopiei Tomisului, fac întreagă atmosfera de Crăciun a românilor. 

orala este formată din preoţi, diaconi şi studenţi ai Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Ovidius, Constanţa şi abordează un repertoriu diversificat, compus atât din piese religioase, folclor românesc, colinde tradiţionale româneşti şi străine, cât şi piese din repertoriul clasic universal.

Povestea spusă de Armonia Povestea corului începe în 2001, la Seminarul Teologic Tulcea, acolo unde a fost înfiinţat de Ion Iulian Dumitru (acum în vârstă de 38 ani), un tânăr teolog din Prahova.

După doi ani în care a funcţionat la Tulcea, corala a intrat sub tutela Arhiepiscopiei Tomisului.

De aici, ansamblul vocal începe să se dezvolte. Dirijorul Iulian Dumitru a studiat pe lângă Teologie, şi Muzică, secţiunea Artă sacră. De la un nucleu de 8-10 membri, corala are acum 30 membri.

Jumătate dintre ei sunt clerici, jumătate sunt studenţi sau absolvenţi de Teologie. „Iniţial, am fost un cor religios. A cânta despre Dumnezeu este înălţător. Îţi înmoaie inima.

Am avut succese extraordinare cu muzica religioasă, dar ne-am gândit să dezvoltăm şi latura de folclor românesc, care este, de fapt, un filon al muzicii religioase. Ne face foarte fericiţi“, spune dirijorul Iulian Dumitru. 

Toţi cei 30 de cântăreţi ai corului sunt ca o mare familie. „Relaţiile noastre se bazează înainte de toate pe dragoste de cânt.

Nu e uşor să faci performanţă fără să fii profesionist. Totul pleacă de la credinţă, pentru că noi suntem un cor ortodox. Aici nu există tensiuni, bârfe.

Am ajuns să avem relaţii naşi-fini între noi. Suntem sudaţi sufleteşte total, altfel nu am fi ajuns la asemenea performanţă“, spune dirijorul Iulian Dumitru. 

În 2012, teologii din Constanţa au participat pentru prima oară la un concurs, obţinând premiul cel mare.

Performanţa se întâmpla la Dobrici, în Bulgaria. După doar o lună, traversau Oceanul Atlantic, pentru Jocurile Corale Mondiale din Cincinnati – Statele Unite ale Americii.

Rezultatul: două medalii de aur la secţiunile la care au concurat.

Corala Armonia a participat apoi la Europenele de la Graz - Austria şi şi-a sporit palmaresul: a luat două medalii de aur, una de argint şi marele premiu. Iar premiile au curs de atunci. 

Disciplină, cantonamente şi repetiţii  „Am crezut în arhidiaconul Iulian Dumitru de când avea doar 13 ani, era ucenic şi l-am auzit cântând. Are o voce îngerească, este un om admirabil şi foarte talentat.

A făcut performanţă la toate seminariile pe unde a trecut - Giurgiu, Tulcea - şi acum la Constanţa.

Şi-a selectat singur membrii corului şi a impus o disciplină fără de care nu se poate reuşi. Ei stau în cantonament, au repetiţii şi fac pregătiri exact ca nişte sportivi.

Deja au dus pasiunea lor la un nivel profesionist, astfel încât intenţionăm, prin crearea unui institut cultural pe lângă Universitatea Ovidius, să le creăm legitimitatea şi statutul oficial de angajaţi.

Eu mă ocup personal de corală, având un doctorat în muzică, şi vreau să îi susţin pentru a promova imaginea României în lume“, a declarat la acea vreme arhiepiscopul Tomisului, ÎnaltPreasfinţitul Teodosie. 

Arhiepiscopul Teodosie vorbea entuziast despre corala care i-a adus aşa un succes. „Ştiam cât sunt de valoroşi, ei pot susţine chiar spectacole de operă şi au un repertoriu splendid şi vast, de peste 100 de piese foarte frumoase, pretenţioase şi ample.

La slujba de Înviere de pe plajă, preoţi mai bătrâni mi-au spus uimiţi: «Am urmărit mâinile dirijorului, iar acestea exprimă muzica fără s-o asculţi.» Când au plecat la Olimpiadă, le-am zis: «Să nu veniţi fără medalie, că nu vă mai recunosc!».

N-am dormit în nopţile de concurs, am avut mari emoţii“. Prelatul a amintit despre episodul Harisma, fostul cor al Arhiepiscopiei, care odată ajuns în Statele Unite ale Americii s-a autodesfiinţat, deoarece majoritatea membrilor nu au mai vrut să se întoarcă acasă.

Cu Armonia, lucrurile au stat altfel. „Când m-au sunat să-mi dea vestea cea mare, mi-au spus modeşti: «Am împlinit misiunea. Nu v-am făcut de ruşine.» Avem ambiţii mari, pe măsura talentului corului.

Peste 4 ani avem dorinţa de a organiza acest concurs în România. Fără muzică nu e armonie, nici dragoste şi nici bucurie.

“ Cum se formează un cor campion

Pentru un cor format în sânul Bisericii este nevoie de voci foarte bune, de credinţă şi de încă ceva.

„Selecţia se face în primul rând după caractere frumoase, suflete curate, care să aibă nu doar bucuria cântului. Caut oameni cu dragoste şi frică de Dumnezeu, care să fi trăit sau să fi făcut parte din Biserică.

La solfegii, teorie muzicală, nu am pretenţii. Dar punem mare accent pe calităţile vocale, noi cântăm numai a capella, deci este nevoie de voci foarte bune“, spune Iulian Dumitru.

Corul are tenori, baritoni, başi.

„Absolut toţi membrii ar putea să cânte ca solişti“, îi prezintă dirijorul. În mod obişnuit, fac repetiţii săptămânale. Când sunt evenimente, repetă zilnic, iar pregătirea începe cu o lună înainte.

„Avem o sală la Arhiepiscopie, în bibliotecă, unde facem repetiţiile. Sala trebuie să aibă o acustică apropiată de condiţiile de competiţie.

Noi spunem că sala trebuie să fie surdă, să nu aibă ecou şi să absoarbă sunetul, pentru că ecoul te fură“, explică el.

Ei sunt România!

Când cânţi acasă, lumea te cunoaşte. Când cânţi în deplasare, responsabilitatea creşte.

Emoţiile încep când se pleacă la competiţii. Miza este cu atât mai mare cu cât concursul se desfăşoară peste hotare.

Ochii publicului sunt aţintiţi asupra scenei, aşteptând magia muzicii. „Emoţiile te transformă, când păşeşti pe scenă ai altă stare de spirit. Iar când scena este în afara ţării, sentimentul este mai intens.

Cânţi în faţa unor români care nu şi-au mai văzut ţara de ani de zile, cânţi în faţa unor străini care nu cunosc mare lucru despre România.

Ai responsabilitatea de a te prezenta impecabil şi ne mobilizăm altfel“, arată dirijorul. Oricum ar fi, reprezentarea trebuie să fie impecabilă, pentru că membrii coralei nu doar artişti, ci şi oameni ai Bisericii.

Din ţinutele de scenă folosite fac parte sutana, costumul elegant, portul popular. „Vestimentaţia este parte din reprezentarea scenică. Este o chestiune psihologică, privitorii îşi fac o impresie despre muzică, involuntar, privind întregul.

Ţinuta noastră face parte din mesajul transmis, în funcţie de secţiunea la care concurăm.

La Europenele de la Graz am purtat costume populare cu ie, chimir, iţari albi şi opinci din piele, dar şi costume elegante şi eşarfe pentru o pată de culoare.

La Mondialele de la Riga am îmbrăcat straie dobrogene, cu chimire şi cămăşi din in decorate cu o broderie simplă de culoare crem“, spune dirijorul Iulian Dumitru.

Aşa se face că încă de la prima apariţie pe scena unor Mondiale, românii au mai uimit cu ceva, nu doar cu cântecul lor.

Americanii au venit să pipăie costumele populare făcute la Sadova-Suceava şi să întrebe ce este minunăţia aceea, că ei n-au mai văzut aşa ceva niciodată.

Juraţii i-au filmat cu telefoanele

La spectacolele Coralei Armonia, reacţiile publicului dau greutate tuturor premiilor din lume.

Deşi ei cântă româneşte, publicul intră imediat în rezonanţă cu artiştii de pe scenă. Explicaţia stă nu doar în muzică, ci şi în felul în care o transmiţi, după cum crede Iulian Dumitru.

„Muzica bună electrizează, te face să simţi fiori fără să ai calităţi muzicale. Când cântăm folclor românesc, sala vuieşte. Nu există folclor mai frumos, mai diversificat, mai ritmat decât al nostru.

Străinii mai ales sunt impresionaţi de cântecele noastre populare. Ne spun: «Nu înţelegem limba voastră, dar ne-a plăcut foarte mult! Aţi cântat atât de frumos!»“, relatează dirijorul.

De încântare, publicul aplaudă şi bate cu picioarele în podea, ca să amplifice uralele.

Nu o dată s-a întâmplat ca până şi juraţii să scoată telefoanele să filmeze corala ortodoxă în timpul evoluţiei.

Mulţumire mai mare nici că poate fi: mesajul de pace şi frumuseţe, cântat în limba română, ajunge la inimile tuturor. Există totuşi un moment aparte după spectacol, care spune mai multe decât orice cuvinte.

La membrii corului vin alţi români, plini de dor de ţară, cu lacrimi în ochi. „Vin români lăcrimând şi vor doar să ne îmbrăţişeze, pur şi simplu. Unii nu şi-au văzut ţara de 20 ani.

Nici nu mai au cuvinte, sunt copleşiţi de emoţii, ca noi, de altfel“, mărturiseşte arhidiaconul Dumitru.

Mesajul universal al muzicii

Când câştigă un premiu atât de valoros, gândul campionilor se îndreaptă evident spre cei de acasă şi spre marea bucurie care le este dedicată.

Mândrie pentru că se cântă imnul României, sufletul inundat de fericire pentru succesul dobândit, dar mai presus de toate, gânduri de recunoştinţă. „Am încercat să înţeleg de ce am ajuns unde am ajuns.

Dacă n-ar fi Dumnezeu, noi n-am putea fi. Noi slujim prin muzică. Acesta este mesajul Său transmis prin noi: bucuria vieţii este să faci ceva pentru aproapele tău.

Să rupi din cămaşa ta, să rupi din tine pentru a da aproapelui tău. Asta este calea cea dreaptă“, mărturiseşte dirijorul Iulian Dumitru.

De Crăciun, Papa Francisc  a transmis un mesaj tuturor. El a criticat, în cadrul tradiţionalei slujbe din Ajun de Crăciun, "voracitatea consumeristă" a oamenilor, cerându-le să reflecteze asupra sensului spiritual al vieţii lor. 

„Omul a devenit lacom şi vorace. A avea, a aduna bunuri pare a fi sensul vieţii pentru mulţi oameni”, a spus liderul a 1,3 miliarde de catolici din întreaga lume, în faţa a aproximativ 10.000 de credincioşi adunaţi ca în fiecare an în Bazilica Sfântul Petru din Roma.

”O voracitate insaţiabilă traversează istoria omenirii până la paradoxurile de astăzi; unii se duc la banchete, în timp ce mulţi alţii nu au pâine pentru a trăi „, a spus Papa ”

Trebuie să se depăşească culmea egoismului, nu trebuie să se alunece în prăpăstiile lumescului şi ale consumerismului.

‘Micul trup al Pruncului din Betleem este nou model de viaţă: să nu devorăm, nici să acaparăm, ci să împărţim şi să dăm”, a pledat Papa, reamintind că numele ”Betleem” înseamnă ”casa pâinii”.

Să ne întrebăm: chiar am nevoie de multe lucruri, de reţete complicate pentru a trăi? (…) Să ne întrebăm: „De Crăciun, îmi împart pâinea cu cel care nu are?”, a întrebat Suveranul Pontif, potrivit Agerpres. 

Meteorologii au venit cu noi precizări despre cum va fi vremea de Crăciun și de Revelion. Vom avea parte de ninsori, iar ultima săptămână din 2018 se anunță a fi una geroasă. 

Administrația Națională de Meteorologie a publicat estimarea despre vreme, valabilă în intervalul 24 decembrie – 21 ianuarie 2019. Potrivit meteorogilor, pe perioada Crăciunului se va înregistra o uşoară scădere a temperaturilor. Precipitațiile se vor restrânge, iar în partea de sud şi sud-est îşi va face apariţia soarele. 

„Prima zi de Crăciun o să aducă o răcire a vremii, maxime apropiate de normal între -4 şi 4 grade la nivelul întregii ţări, în sud şi sud-est un cer variabil, doar în primele ore ale zilei pot să fie înnorări şi posibil izolat precipitaţii mixte, în rest un cer mai mult noros şi pe arii restrânse ninsori slabe în nord, nord-est şi centru inclusiv în zonele montane.

Acelaşi tablou se menţine şi pentru a doua zi de Crăciun, în vest, centru, nord-est, nori persistenţi, precipitaţii sub formă de ninsoare, dar slabe cantitativ în schimb în partea de sud şi sud-est a ţării se mai vede şi soarele din când în când, iar maxime tot apropiate de nomalul perioadei în general între -3 şi 5 grade Celsius”, a precizat Mihai Timu, meteorolog de serviciu.

Turiștii care își vor petrece sărbătorile de iarnă în stațiunile montane vor avea parte de un strat nou de zăpadă. În schimb, meteorologii anunță temperaturi de până la 10 grade Celsius în Lunca Dunării. 

Cum va fi vremea în prima săptămână din 2019

În săptămâna 31 decembrie 2018 – 7 ianuarie 2019, temperatura aerului va avea valori ușor mai coborâte decât cele specifice perioadei, în regiunile intracarpatice și la munte și ușor mai ridicate în extremitatea de sud-vest a țării.

În rest, valorile termice vor fi apropiate de cele normale ale intervalului. În nordul și centrul țării sunt anunțate precipitații abundente, iar în rest vor fi apropiate de nivelul normal al acestei perioade.

Prognoza meteo în săptămâna 7-14 ianuarie 2019

Meteorologii spun că mediile valorilor termice vor fi vor fi apropiate de cele specifice intervalului în majoritatea regiunilor.

În cea mai mare parte a țării, sunt anunțate cantități mari de precipitații. Vremea în săptămâna 14 – 21 ianuarie 2019 Potrivit ANM, mediile valorilor termice se vor situa peste cele normale ale perioadei în cea mai mare parte a teritoriului. 

Excepție va face zona Moldovei unde temperaturile vor fi normale pentru această săptămână. Cantitățile de precipitații vor fi ușor excedentare în regiunile sudice, iar în rest se vor situa în limitele normale ale săptămânii. 

Creştinii prăznuiesc marţi Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, o sărbătoare încărcată de tradiţii religioase, obiceiuri populare şi superstiţii. Colindele, bradul şi Moş Crăciun completează celebrarea. 

Naşterea Domnului este şi cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea cronologică a vieţii Mântuitorului.

Aceasta pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creştină, dintre cele ale Mântuitorului, deşi nu este tot atât de veche ca Paştile sau Rusaliile, ale căror origini stau în legătura cu sărbătorile iudaice corespunzatoare.

În unele scrieri despre Naşterea Mântuitorului se arată că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă în Betleemul Iudeii, la opt kilometri de Ierusalim, rugând oamenii să-i ofere adăpost.

Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc, iar Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o. Crăciun, supărat, i-a tăiat bătrânei mâinile.

Crăciunoaia a umplut, însă, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi, când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc.

In altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.

Naşterea Mântuitorului Hristos este relatată în Evangheliile Apostolilor Matei şi Luca.

În pofida micilor diferenţe, care întăresc veridicitatea celor relatate de cei doi, amândoi evangheliştii afirmă faptul că Hristos s-a născut în Betleem şi a crescut în Nazaret.

Evangheliştii menţionează faptul că Fecioara Maria l-a născut pe Hristos într-o "iesle", fără a spune clar dacă locul acesteia era într-o "peşteră" sau într-un "staul".

Peştera ca loc în care a născut Fecioara Maria a fost menţionată după aproape un secol, de Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, dar şi în Protoevanghelia lui Iacov.

Aceasta nu este o contrazicere, căci, după cum era obiceiul în acea vreme, casele se ridicau în faţa peşterilor care se găseau în zonă, astfel încât peştera să poată fi folosită drept staul pentru animale.

Biserica Naşterii Domnului din Betleem este una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din Ţara Sfântă, construită de Împărăteasa Elena în secolul al IV-lea şi refăcută de împăratul Justinian cel Mare, în secolul al VI-lea, aceasta fiind unul dintre cele mai importante locuri creştine de închinare.

Biserica Naşterii Domnului din Ţara Sfântă se află în partea de răsărit a oraşului Betleem, la opt kilometri de Ierusalim.

Complexul ce o înconjoară, acoperind aproximativ 12.000 de metri pătraţi, include, în afară de basilica propriu-zisă, o mănăstire ortodoxă, una catolică şi una armeană.

De-a lungul timpului, domnitorii români au făcut numeroase danii la această biserică şi au sprijinit Locurile Sfinte în vremuri grele.

Manifestări religioase şi colinde

Pretutindeni în lume, popoarele creştine, între care şi cel român, celebrează de secole Naşterea Domnului, Crăciunul, la 25 decembrie.

La început, praznicul Naşterii Mântuitorului se sărbătorea împreună Boboteaza. Din secolul al IV-lea, cele doua praznice împărăteşti se sărbătoresc separat.

Înainte de Naşterea lui Iisus Hristos, perioada aceasta era asociată cu mituri şi serbarea păgână a solstiţiului de iarnă. Prin instituirea sărbătorii Naşterii Domnului, timpul de după solstiţiul de iarnă primeşte o semnificaţie religioasă.

Crăciunul este un cuvânt de origine latină care ar însemna, după unii filologi, “creation”, adică născut la începutul erei creştine.

La Naşterea lui Iisus Hristos, Magii de la Răsărit îi aduc daruri ca unui împărat: aur, tămâie şi smirnă. Astăzi, copiii şi tinerii vestesc Naşterea Mântuitorului prin colinde, iar oamenii, asemenea Magilor de la Răsărit, le oferă daruri.

În România, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, alături de Paşti şi Rusalii. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul pentru a vesti naşterea lui Iisus.

Începând din prima zi de Crăciun, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.

Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", dar şi alte cântece, fiind răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.

“Viclieimul” sau “Irozii” este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui Iisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, şi înfruntarea necredinţei.

Capra, Turca sau Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi anul Nou. Cu aceste datini, tinerii umblă de la Ignat până în a doua zi de Crăciun, iar în unele zone până în ziua de Sfântul Vasile.

În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţerei, iar aceştia sunt consideraţi purtători de noroc şi fericire.

În Transilvania există obiceiul de a se cânta colinde de către feciori aproape de revărsatul zorilor.

În tradiţia populară se spune că, prin aceste colinde, creştinii alungă pustiul din casă, din sate şi oraşe, din ţară şi din toată lumea.

Tradiţii, credinţe şi obiceiuri de Crăciun

O emblemă a Crăciunului este bradul împodobit. Acesta este, însă, o achiziţie relativ recentă.

O atestare a acestui fapt ne-o dă o sinceră şi oarecum naivă mărturisire de la sfârşitul secolului al XIX-lea: "Eram copil şi văzând pe la Crăciun la o casă un pom gătit, am stat şi am căscat şi eu gura acolo.

Pasă-mi-te era pomul Crăciunului. /.../ Mi-era milă, vedeţi d-voastră, de nenorocirea ce credeam eu că ar fi căzut peste casa aceea, la aşa zile mari cum e Crăciunul, şi vrând să ştiu tot, cum e copilul, mă încumăt şi întreb un om: - Cine a murit, aici, nene, de i-a făcut un brad aşa frumos?", scrie Narcisă Alexandra Ştiucă în "Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri". 

Nu este vorba despre tratarea cu maliţiozitate şi lipsă de respect a celuilalt (în casa respectivă locuia un neamţ), ci despre exprimarea unui tipar mentalitar tradiţional românesc bine structurat în mitologie şi subliniat de datini şi obiceiuri.

Bradul deţine în cultura populară românească mai ales funcţii funerare: este fie substitutul miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr „nemiluit” (necăsătorit), fie dubletul vegetal al defunctului, „fratele său cel jurat”, despre care se spune în cântecele rituale din Gorj că a răsărit în munţi tocmai odată cu naşterea acestuia.

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde, pe lângă colindele propriu-zise - Steaua, Pluguşorul, Sorcova, Vasilica - jocurile cu măşti (Turca, Cerbul, Brezaia), teatrul popular, dansurile (căluşerii), datinile, superstiţii şi zicerile cu origine în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.

Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în această zi sătul. În unele zone se spune că cine nu are porc gras de Crăciun, nu poate considera că a fost fericit în acel an.

În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pune pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi îşi udă gura cu apă.

În unele zone, după Crăciun nu mai sunt lăsaţi copiii să mai colinde pentru a nu face bube.

Un alt obicei este acela ca oamenii să pună bani de argint în apa în care se spală, pentru a avea prosperitate şi sănătate în anul care vine.

În ziua de Crăciun nu se mătură, ci doar a doua zi, iar gunoiul strâns trebuie dus la pomi ca să fie roditori.

În părţile Muscelului se crede că zilele de 24, 25, 26 şi 27 decembrie corespund celor patru anotimpuri, iar cum va fi vremea în acestea, aşa vor fi şi anotimpurile din anul următor.

În seara de Crăciun, în satele maramureşene se ung cu usturoi vitele şi uşile de la grajduri, pentru ca spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Tot pentru a alunga spiritele rele, oamenii se ung cu usturoi pe frunte, pe spate, la coate şi la genunchi şi pun usturoi la uşile şi ferestrele caselor.

În unele sate maramureşene se zice că este blestemată femeia care nu pune de Crăciun faţă de masă cu ciucălăi, pe pereţi ştergare brodate şi pe pat perne cu feţe tărcate.

Legat de  obiceiurile alimentare, românii obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, care se încheie după Sfânta Liturghie din ziua Naşterii Mântuitorului. Oamenii mănâncă apoi la masa de Crăciun cârnaţii, caltaboş, tobă, răcituri, sarmalele, făcute din porcul tăiat în ziua de Ignat (20 decembrie), precum şi tradiţionalul cozonac.