Pentru sărbătoarea de Crăciun, cel mai frumos fundal muzical este alcătuit din colindele Coralei Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume.

Corala Armonia, declarată în repetate rânduri cel mai bun cor bărbătesc din lume la competiţiile internaţionale, s-a întors acasă dintr-un turneu prin toată ţara.

În ziua de Crăciun, luni, 25 decembrie, teologii vor fi prezenţi la Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Petru şi Pavel din Constanţa, unde vor susţine un concert după Sfânta Liturghie, de praznicul Naşterii Domnului, oficiată de arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie. 

Înregistrările spectacolelor date de Corala Armonia, aparţinând Arhiepiscopiei Tomisului, fac întreagă atmosfera de Crăciun a românilor. 

orala este formată din preoţi, diaconi şi studenţi ai Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Ovidius, Constanţa şi abordează un repertoriu diversificat, compus atât din piese religioase, folclor românesc, colinde tradiţionale româneşti şi străine, cât şi piese din repertoriul clasic universal.

Povestea spusă de Armonia Povestea corului începe în 2001, la Seminarul Teologic Tulcea, acolo unde a fost înfiinţat de Ion Iulian Dumitru (acum în vârstă de 38 ani), un tânăr teolog din Prahova.

După doi ani în care a funcţionat la Tulcea, corala a intrat sub tutela Arhiepiscopiei Tomisului.

De aici, ansamblul vocal începe să se dezvolte. Dirijorul Iulian Dumitru a studiat pe lângă Teologie, şi Muzică, secţiunea Artă sacră. De la un nucleu de 8-10 membri, corala are acum 30 membri.

Jumătate dintre ei sunt clerici, jumătate sunt studenţi sau absolvenţi de Teologie. „Iniţial, am fost un cor religios. A cânta despre Dumnezeu este înălţător. Îţi înmoaie inima.

Am avut succese extraordinare cu muzica religioasă, dar ne-am gândit să dezvoltăm şi latura de folclor românesc, care este, de fapt, un filon al muzicii religioase. Ne face foarte fericiţi“, spune dirijorul Iulian Dumitru. 

Toţi cei 30 de cântăreţi ai corului sunt ca o mare familie. „Relaţiile noastre se bazează înainte de toate pe dragoste de cânt.

Nu e uşor să faci performanţă fără să fii profesionist. Totul pleacă de la credinţă, pentru că noi suntem un cor ortodox. Aici nu există tensiuni, bârfe.

Am ajuns să avem relaţii naşi-fini între noi. Suntem sudaţi sufleteşte total, altfel nu am fi ajuns la asemenea performanţă“, spune dirijorul Iulian Dumitru. 

În 2012, teologii din Constanţa au participat pentru prima oară la un concurs, obţinând premiul cel mare.

Performanţa se întâmpla la Dobrici, în Bulgaria. După doar o lună, traversau Oceanul Atlantic, pentru Jocurile Corale Mondiale din Cincinnati – Statele Unite ale Americii.

Rezultatul: două medalii de aur la secţiunile la care au concurat.

Corala Armonia a participat apoi la Europenele de la Graz – Austria şi şi-a sporit palmaresul: a luat două medalii de aur, una de argint şi marele premiu. Iar premiile au curs de atunci. 

Disciplină, cantonamente şi repetiţii  „Am crezut în arhidiaconul Iulian Dumitru de când avea doar 13 ani, era ucenic şi l-am auzit cântând. Are o voce îngerească, este un om admirabil şi foarte talentat.

A făcut performanţă la toate seminariile pe unde a trecut – Giurgiu, Tulcea – şi acum la Constanţa.

Şi-a selectat singur membrii corului şi a impus o disciplină fără de care nu se poate reuşi. Ei stau în cantonament, au repetiţii şi fac pregătiri exact ca nişte sportivi.

Deja au dus pasiunea lor la un nivel profesionist, astfel încât intenţionăm, prin crearea unui institut cultural pe lângă Universitatea Ovidius, să le creăm legitimitatea şi statutul oficial de angajaţi.

Eu mă ocup personal de corală, având un doctorat în muzică, şi vreau să îi susţin pentru a promova imaginea României în lume“, a declarat la acea vreme arhiepiscopul Tomisului, ÎnaltPreasfinţitul Teodosie. 

Arhiepiscopul Teodosie vorbea entuziast despre corala care i-a adus aşa un succes. „Ştiam cât sunt de valoroşi, ei pot susţine chiar spectacole de operă şi au un repertoriu splendid şi vast, de peste 100 de piese foarte frumoase, pretenţioase şi ample.

La slujba de Înviere de pe plajă, preoţi mai bătrâni mi-au spus uimiţi: «Am urmărit mâinile dirijorului, iar acestea exprimă muzica fără s-o asculţi.» Când au plecat la Olimpiadă, le-am zis: «Să nu veniţi fără medalie, că nu vă mai recunosc!».

N-am dormit în nopţile de concurs, am avut mari emoţii“. Prelatul a amintit despre episodul Harisma, fostul cor al Arhiepiscopiei, care odată ajuns în Statele Unite ale Americii s-a autodesfiinţat, deoarece majoritatea membrilor nu au mai vrut să se întoarcă acasă.

Cu Armonia, lucrurile au stat altfel. „Când m-au sunat să-mi dea vestea cea mare, mi-au spus modeşti: «Am împlinit misiunea. Nu v-am făcut de ruşine.» Avem ambiţii mari, pe măsura talentului corului.

Peste 4 ani avem dorinţa de a organiza acest concurs în România. Fără muzică nu e armonie, nici dragoste şi nici bucurie.

“ Cum se formează un cor campion

Pentru un cor format în sânul Bisericii este nevoie de voci foarte bune, de credinţă şi de încă ceva.

„Selecţia se face în primul rând după caractere frumoase, suflete curate, care să aibă nu doar bucuria cântului. Caut oameni cu dragoste şi frică de Dumnezeu, care să fi trăit sau să fi făcut parte din Biserică.

La solfegii, teorie muzicală, nu am pretenţii. Dar punem mare accent pe calităţile vocale, noi cântăm numai a capella, deci este nevoie de voci foarte bune“, spune Iulian Dumitru.

Corul are tenori, baritoni, başi.

„Absolut toţi membrii ar putea să cânte ca solişti“, îi prezintă dirijorul. În mod obişnuit, fac repetiţii săptămânale. Când sunt evenimente, repetă zilnic, iar pregătirea începe cu o lună înainte.

„Avem o sală la Arhiepiscopie, în bibliotecă, unde facem repetiţiile. Sala trebuie să aibă o acustică apropiată de condiţiile de competiţie.

Noi spunem că sala trebuie să fie surdă, să nu aibă ecou şi să absoarbă sunetul, pentru că ecoul te fură“, explică el.

Ei sunt România!

Când cânţi acasă, lumea te cunoaşte. Când cânţi în deplasare, responsabilitatea creşte.

Emoţiile încep când se pleacă la competiţii. Miza este cu atât mai mare cu cât concursul se desfăşoară peste hotare.

Ochii publicului sunt aţintiţi asupra scenei, aşteptând magia muzicii. „Emoţiile te transformă, când păşeşti pe scenă ai altă stare de spirit. Iar când scena este în afara ţării, sentimentul este mai intens.

Cânţi în faţa unor români care nu şi-au mai văzut ţara de ani de zile, cânţi în faţa unor străini care nu cunosc mare lucru despre România.

Ai responsabilitatea de a te prezenta impecabil şi ne mobilizăm altfel“, arată dirijorul. Oricum ar fi, reprezentarea trebuie să fie impecabilă, pentru că membrii coralei nu doar artişti, ci şi oameni ai Bisericii.

Din ţinutele de scenă folosite fac parte sutana, costumul elegant, portul popular. „Vestimentaţia este parte din reprezentarea scenică. Este o chestiune psihologică, privitorii îşi fac o impresie despre muzică, involuntar, privind întregul.

Ţinuta noastră face parte din mesajul transmis, în funcţie de secţiunea la care concurăm.

La Europenele de la Graz am purtat costume populare cu ie, chimir, iţari albi şi opinci din piele, dar şi costume elegante şi eşarfe pentru o pată de culoare.

La Mondialele de la Riga am îmbrăcat straie dobrogene, cu chimire şi cămăşi din in decorate cu o broderie simplă de culoare crem“, spune dirijorul Iulian Dumitru.

Aşa se face că încă de la prima apariţie pe scena unor Mondiale, românii au mai uimit cu ceva, nu doar cu cântecul lor.

Americanii au venit să pipăie costumele populare făcute la Sadova-Suceava şi să întrebe ce este minunăţia aceea, că ei n-au mai văzut aşa ceva niciodată.

Juraţii i-au filmat cu telefoanele

La spectacolele Coralei Armonia, reacţiile publicului dau greutate tuturor premiilor din lume.

Deşi ei cântă româneşte, publicul intră imediat în rezonanţă cu artiştii de pe scenă. Explicaţia stă nu doar în muzică, ci şi în felul în care o transmiţi, după cum crede Iulian Dumitru.

„Muzica bună electrizează, te face să simţi fiori fără să ai calităţi muzicale. Când cântăm folclor românesc, sala vuieşte. Nu există folclor mai frumos, mai diversificat, mai ritmat decât al nostru.

Străinii mai ales sunt impresionaţi de cântecele noastre populare. Ne spun: «Nu înţelegem limba voastră, dar ne-a plăcut foarte mult! Aţi cântat atât de frumos!»“, relatează dirijorul.

De încântare, publicul aplaudă şi bate cu picioarele în podea, ca să amplifice uralele.

Nu o dată s-a întâmplat ca până şi juraţii să scoată telefoanele să filmeze corala ortodoxă în timpul evoluţiei.

Mulţumire mai mare nici că poate fi: mesajul de pace şi frumuseţe, cântat în limba română, ajunge la inimile tuturor. Există totuşi un moment aparte după spectacol, care spune mai multe decât orice cuvinte.

La membrii corului vin alţi români, plini de dor de ţară, cu lacrimi în ochi. „Vin români lăcrimând şi vor doar să ne îmbrăţişeze, pur şi simplu. Unii nu şi-au văzut ţara de 20 ani.

Nici nu mai au cuvinte, sunt copleşiţi de emoţii, ca noi, de altfel“, mărturiseşte arhidiaconul Dumitru.

Mesajul universal al muzicii

Când câştigă un premiu atât de valoros, gândul campionilor se îndreaptă evident spre cei de acasă şi spre marea bucurie care le este dedicată.

Mândrie pentru că se cântă imnul României, sufletul inundat de fericire pentru succesul dobândit, dar mai presus de toate, gânduri de recunoştinţă. „Am încercat să înţeleg de ce am ajuns unde am ajuns.

Dacă n-ar fi Dumnezeu, noi n-am putea fi. Noi slujim prin muzică. Acesta este mesajul Său transmis prin noi: bucuria vieţii este să faci ceva pentru aproapele tău.

Să rupi din cămaşa ta, să rupi din tine pentru a da aproapelui tău. Asta este calea cea dreaptă“, mărturiseşte dirijorul Iulian Dumitru.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?