Author: admin

Ministerul Culturii a anunţat joi că un proiect de lege care reglementează situaţia marilor evenimente, cu peste 1.000 de participanţi, este în lucru şi va parcurge toate etapele consultării publice.

În urmă cu o săptămână, reprezentanţi unor festivaluri precum Untold, Electric Castle, TIFF, Jazz in the Park, Summer Well şi ARTmania, dar şi ai unor entităţi ca Rockstadt şi Emagic au solicitat Guvernului includerea lor în fondul pentru ajutor de stat dedicat IMM-urilor şi facilităţi fiscale pentru sponsorii evenimentelor.

După acele discuţii, a transmis joi Ministerul Culturii, a reieşit nevoia de reglementare a situaţiei în care festivalurile cu peste 1.000 de participanţi pot fi susţinute sau nu.

„Am lucrat împreună cu marii organizatori de evenimente pentru a oferi predictibilitate, pentru a salva industria festivalurilor şi pentru a ne asigura că România se va afla, anul viitor, printre actanţii acestui domeniu. Prevederile privind măsura temporară a rambursării biletelor şi impozitul pentru nerezidenţi au fost incluse, deja, în OUG 70/2020. Acum suntem în punctul de a elabora un proiect de lege care va fi depus în Parlament şi care reglementează situaţia privind marile evenimente, proiect care va parcurge toate etapele consultării publice”, a precizat ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

Clarificarea statutului organizării de festivaluri cu mai mult de 1.000 de participanţi prin intermediul unei iniţiative legislative este necesară pentru a putea oferi predictibilitate acestei activităţi care la bază este una cu caracter economic pentru organizatori.

„Prin crearea cadrului legal necesar, operatorii culturali vor putea lua cea mai bună decizie de administrare a afacerii în raport cu furnizorii şi clienţii lor, respectiv cu publicul festivalurilor”.

Guvernul a reglementat activităţile culturale doar pentru starea de urgenţă sau pentru starea de alertă. Evoluţia Covid-19 confirmă faptul că ar putea exista un risc epidemiologic crescut pentru o perioadă de timp mai lungă, iar marile evenimente vor fi imposibil de organizat. State precum Germania şi Olanda au luat decizia de suspendare a oricăror festivaluri până pe 1 septembrie, încă de la începutul pandemiei, cu scopul de a proteja atât cetăţenii, cât şi organizatorii de evenimente.

Grecia primeşte turişti români din 15 iunie, România aflându-se printre cele 19 state menţionate pe lista „acceptaţilor” de către autorităţile de la Atena, care au stabilit şi regulile de distanţare social pe plajă.

Autorităţile de la Atena au anunţat lista celor 19 ţări care vor putea trimite turişti în Grecia din 15 iunie, pe listă figurând şi România, Cipru, Israel, China, Japonia, Australia, Bulgaria, Serbia, Polonia, Ungaria şi Cehia, informează site-ul greekcitytimes.com, citat de Agerpres.

Miercuri, ministrul elen al Turismului, Harry Theoharis, a prezentat planul "Repornirea turismului", în care se precizează că din 15 iunie Grecia va permite intrarea turiştilor, iniţial din ţările alese "pe criterii epidemiologice".

Mai mult, Theoharis a declarat că turiştii care vin în Grecia nu trebuie să se testeze pentru coronavirus înainte de a călători şi nici nu vor fi în carantină după sosire.

Grecia a întocmit o listă de 19 ţări (unde datele epidemiologice sunt "bune") care vor putea trimite turişti în Grecia din 15 iunie.

Peste 500 de plaje din Grecia au fost redeschise sâmbătă, în condiţiile în care ţara încearcă să găsească un echilibru între asigurarea măsurilor de protecţie faţă de pandemia de COVID-19 şi revitalizarea sectorului turistic.

Autorităţile au impus respectarea măsurilor de distanţare fizică pe plajă, noile norme precizând şi distanţa minimă dintre umbrele. Pe o suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi va fi permis accesul al cel mult 40 de persoane, iar între tijele umbrelelor trebuie să fie cel puţin patru metri.

Turismul şi industriile conexe generează aproximativ 30% din Produsul Intern Brut al Greciei şi au ajutat această ţară să rămână pe linia de plutire în timpul crizelor financiare care au durat aproximativ un deceniu.

Grecia, o ţară cu 11 milioane de locuitori, a înregistrat până în prezent 2.850 de cazuri de COVID-19, boală respiratorie provocată de noul coronavirus, şi 166 de decese, cu mult mai puţine decât în multe alte ţări europene.

Deschise deja de peste zece zile pentru activităţi sportive individuale la primele ore ale dimineţii, plajele din Barcelona au fost redeschise miercuri pentru plimbări datorită unei uşoare noi relaxări a măsurilor în oraşul spaniol, foarte afectat de pandemie, relatează AFP.

În al doilea cel mai mare oraş al Spaniei au fost redeschise de asemenea parcuri, precum celebrul Park Güell, operă a arhitectului catalan Antoni Gaudi - de obicei foarte popular în rândul turiştilor.

Ca şi capitala Madrid, Barcelona (nord-est) nu a fost încă autorizată de guvern să intre în prima etapă a relaxării restricţiilor, lansată pe 11 mai şi care este o realitate pentru 70% dintre spanioli.

În timp ce epidemia de coronavirus s-a redus brusc în ţară, municipalitatea le-a oferit puţin mai multă libertate locuitorilor din Barcelona, permiţându-le miercuri să se plimbe pe plaje şi în parcuri.

Din 8 mai, plajele erau deschise doar între orele 6 şi 10 pentru activităţi sportive individuale (înot, jogging ...).

De acum, ele vor fi deschise de asemenea între orele 6 şi 20 pentru plimbări. Parcurile vor fi deschise între orele 10 şi 21 pentru plimbări şi activităţi sportive.

Însă "înotul recreaţional, statul la plajă sau practicarea sporturilor în grup sunt interzise", a afirmat poliţia locală pe Twitter, în condiţiile în care deschiderea totală a plajelor din ţară este prevăzută în ultima etapă a relaxării restricţiilor.

Spania este una dintre ţările cele mai afectate de pandemia de coronavirus, cu aproape 28.000 de decese. Procesul său de relaxare a restricţiilor în etape, foarte prudent, urmează să se încheie la sfârşitul lunii iunie.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt prăznuiţi de creştinii ortodocşi în fiecare an pe 21 mai. Aceştia sunt cunoscuţi drept cei care au dat libertate creştinismului, au interzis jertfele sângeroase, iar ziua de duminică a fost stabilită zi de odihnă în Imperiul Roman.

De-a lungul timpului, de această mare sărbătoare creştină s-au legat o serie de obiceiuri şi superstiţii pe care oamenii le păstrează cu sfinţenie pentru a avea o vară bogată.

În această zi, mulţi agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului, iar în unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se va usca.

Tot la 21 mai, păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului. Ca să alunge duhurile necurate, femeile tămâie şi stropesc cu aghiasmă prin gospodărie.

În timpul domniei sale, Împăratul Constantin a adoptat o serie de măsuri în favoarea Bisericii şi ale preoţilor. Iar despre mama lui, Împărateasa Elena, se spune că şi-ar fi eliberat sclavii şi i-ar fi ajutat pe creştinii persecutaţi.

Păstorii aprind Focul Viu   Ziua praznicului este importantă şi pentru păstori: ei îşi aleg atunci baciul, stabilesc locul unde vor poposi stânele pe timpul verii. Păstorii îşi aleg în ziua de Ispas paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la păşune. În această zi, păstorii aprind un foc, numit Focul Viu.

Împreună cu oile, păstorii stau în preajma acestui foc. În popor există convingerea că acest ritual, împlinit din generaţie în generaţie, are un rol protector împotriva pagubei şi a bolilor în intervalul petrecut cu toţii la stână.

Se fură sporul laptelui

Pentru ca duhurile rele să nu fure sporul laptelui, se mai păstrează datina „Sperietoarea vrăjitoarelor”.

În mediul rural, membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în  jurul unui vas cu lapte. Cu toţii, cu mic, cu mare, vor bate cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele de obicei, strigând încât să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.

În această zi, fiecare păstor măsoară cantitatea laptelui obţinut de la oile sale, notându-l pe un carneţel, pe „Răbojul sporului”. Se crede că prin măsurarea laptelui, sporul casei nu se risipeşte, iar vrăjitoarele n-au puterea să-l fure.

Praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena corespunde în calendarul popular cu sărbătoarea populară numită Constantinul Puilor sau Constantin Graur, o sărbătoare împodobită cu datini, adresată păsărilor de pădure.

Tradiţiile practicate în această zi aduc spor şi sănătate gospodarilor care le împlinesc.

În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degraba sub numele de "Constantin Graur" sau "Constantinu Puilor", pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pâdure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).

În ziua praznicului, pentru ca voia bună să se adune în familie, trebuie să aducem în casă  măcar trei fire de bujori îmbobociţi.

De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri, preparate în casă.

Cea mai cunoscută figură

Născut în apropierea anului 274, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut şi sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 – 337. Acesta devine conducător al Imperiului Roman după ce îi înfrânge pe Maxentiu şi pe Liciniu.

Conform scrierilor  teologice, Constantin este una dintre cele mai cunoscute figuri bisericeşti datorită promulgării Edictului de la Milano.

Rezultatul întrevederilor dintre Constantin şi Licinius, ţinute la Mediolanum în februarie-martie 313 este faimosul Edict de la Milano.

Epoca de Aur a creştinismului

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, datorită cărora creştinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători "Epoca de aur", sunt serbaţi pe 21 mai, atât de bisericile ortodoxe, cât şi de cele romano-catolice.

“Sfântul Constantin a venit pentru creştinii crunt prigoniţi vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin şi a mamei sale Elena, creştinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători "Epoca de aur”, a explicat părintele Eugen ramon Ilie, de la Biserica Sfinţii Constantin şi Elena din Călăraşi.

Tot mai mulţi cercetători sunt de părere că deciziile împăratului, favorabile creştinismului, s-au datorat mai ales mamei sale, împărăteasa Elena, care, "cu mână de fier şi credinţă tare", s-a aflat în permanenţă în umbra unicului său fiu, Constantin.

Flavia iulia Helena, fiica unui hangiu   Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, ca fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270 (pe când avea 16 ani) cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar în anul 272 l-a născut pe unicul său fiu, Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi).

În 293, împăratul Diocleţian i-a poruncit lui Constanţiu să divorţeze şi l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă şase copii. Elena nu s-a recăsătorit şi a trăit în umbră, departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune.

În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al Imperiului, imediat după moartea lui Constanţiu Chlorus.

El şi-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Sfântul Constantin i-a oferit Sfintei Elena cea mai mare distincţie pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta".

După ce şi-a petrecut ultima etapă a vieţii la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului. Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creştinilor.

Numele ei, care se traduce ca "făclie", "torţă", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase.

În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, aşezăminte teologice sau sociale. Ea a fost şi rămâne un simbol de puritate, dragoste părinteasca, nădejde şi credinţă autentică.

Izolarea, nesiguranţa, grijile financiare generate de situaţia economică, dar şi de imposibilitatea desfăşurării activităţii zilnice au fost motivele pentru care multe cupluri din România s-au destrămat în această perioadă, iar partenerii au ajuns în faţa instanţelor de judecată.

Unii au ales să divorţeze în urma unei hotărâri luate de comun acord, iar acum aşteaptă un termen pe rolul judecătoriilor, care abia s-au deschis pentru cauzele civile. Alţii, din medii defavorizate, cu educaţie deficitară, au ales să îşi agreseze partenerii de cuplu şi au ajuns să fie vizaţi în penal, în dosare de fapte comise cu violenţă.

„În ceea ce priveşte solicitările adresate casei noastre de avocatură pentru divorţuri şi ordine de protecţie, acestea au crescut într-adevăr, cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi. Solicitările au devenit mai pregnante în a doua lună de izolare”, a declarant, pentru „Adevărul”, avocatul Silviu Faier.

România, în top la capitolul divorţuri Noile cazuri vin într-un context în care instanţele erau oricum supraaglomerate din cauza faptului că în perioada stării de urgenţă doar anumite dosare au fost judecate. Astfel, numai cele privind violenţa în familie au primit termene şi soluţii, în timp ce procesele de divorţ se vor discuta în lunile următoare, dacă nu chiar la toamnă.

Urmează o nouă perioadă în care dosarele civile nu se vor judeca, cea a vacanţei judecătoreşti. În spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora ea va fi scurtată cu o lună, având în vedere că, înainte de pandemie, judecătorii au protestat timp de 30 de zile de supărare că Guvernul voia să le taie pensile de serviciu.

Solicitările de divorţuri şi de ordine de protecţie au crescut cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi  Silviu Faier  avocat „Cererile de divorţ au putut fi depuse în instanţă, însă ele nu au primit termen pe fond din cauza situaţiei de urgenţă.

Partea mai puţin plăcută este că ele au primit termene în iunie şi altele prin septembrie-octombrie, pentru că, după cum bine cunoaştem, ne paşte vacanţa judecătorească – în lunile iulie şi august – şi în acea perioadă nu pot fi judecate decât un anumit tip de cauze. Din câte ştim noi, nu s-a intervenit nicicum asupra acestei vacanţe”, a spus avocatul.

Violenţa în familie este infracţiune Statisticile oficiale arată că la linia telefonică destinată victimelor violenţei în familie au fost înregistrate 251 de apeluri în perioada 16 martie – 10 aprilie.

În aceeaşi perioadă, anul trecut, au fost înregistrate 111 apeluri. Există o diferenţă între modalităţile în care unii au ales să îşi pună capăt căsniciei, explică Silviu Faier.

Una este calea legală, în urma unei pronunţări judecătoreşti care constată destrămarea relaţiilor de convieţuire între soţi. Cealaltă este cea ilegală, care presupune agresarea partenerului, cu toate consecinţele ce decurg de aici: ancheta penală, apoi condamnarea.

„Dacă la divorţ poate se tinde la o remediere a unor situaţii – există reglementată la noi situaţia divorţului-remediu – la violenţa în familie chiar nu văd nicio parte bună. Ceea ce pot să spun e că, din păcate, da, am fost solicitaţi în acestă perioadă pentru mai multe situaţii care au pornit de la această violenţă domestică aşa cum este ea denumită în mod plastic.

Practic, este o infracţiune, lovirea şi alte violenţe, reglementată de Codul Penal”, explică avocatul.

Cum se pot apăra victimele şi ce riscă agresorii

Femeile victime ale agresiunilor în familie trebuie să ştie că au la dispoziţie câteva pârghii prin care pot să obţină protecţie, apoi să se asigure că agresorul va fi pedepsit conform legii.

Cea mai la îndemână este procedura de instituire a ordinului provizoriu de protecţie, apoi va urma o anchetă penală şi un proces în urma căruia soţul agresor va fi condamnat.

Avocatul precizează că agresiunea în familie este infracţiune, încadrată în Codul Penal la „lovire şi alte violenţe”.„Cea mai uzitată pârghie este dată de o lege specială, care reglementează ordinul de protecţie. Această lege specială a fost modificată în urmă cu mai bine de un an în sensul că a fost introdusă sintagma de ordin de protecţie provizoriu.

Acest ordin prezintă numeroase avantaje faţă de ordinul de protecţie clasic. Este cea mai accesibilă pârghie: după ce victima a suferit acele vătămări, se poate adresa celui mai apropiat post de Poliţie, va completa acolo un formular-tip, va da o declaraţie şi tot de îndată – la interval de o oră, două – vor fi făcute nişte prime şi minime investigaţii de către poliţistul la care s-a depus acestă plângere. Acest poliţist are şi posibilitatea şi împuternicirea de a iniţia primele măsuri de protecţie a victimei. Sigur, acest ordin de protecţie provizoriu e supus verificării de către procuror şi, mai departe, de către instanţa de judecată. Sigur că urmează apoi depunerea plângerii penale şi a cererii de divorţ, pentru că este evident că relaţiile dintre soţi sunt iremediabil şi grav vătămate. Noi o putem asista (pe victimă – n.r.) la Poliţie, atunci când depune plângere pentru agresiune, care va fi redactată de noi, putem asista atât în faţa instanţei de judecată pentru ordinul de protecţie, cât şi în procedura de divorţ”.

Au rămas „să-şi ducă crucea” Simona Voicescu, reprezentanta Asociaţiei Necuvinte, un ONG care luptă pentru drepturile persoanelor care cad victime ale violenţei în familie, susţine că, din păcate, o explozie a cazurilor de violenţă domestică era de aşteptat în perioada de stare de urgenţă.

„Oamenii erau obişnuiţi să meargă la serviciu şi s-au trezit că trebuie să stea cu persoana respectivă 24 de ore din 24. Şi-au amintit de toate problemele, s-au aprins certuri şi apoi a fost numai un pas până la violenţă fizică. Şi nu de puţine ori, victimele au avut probleme pentru că au fost nevoite să râmână în casă cu un soţ violent fiindcă nu puteau pleca după ora 22.00 nici măcar cu declaraţie pe proprie răspundere. Au rămas «să-şi ducă crucea» în continuare. Am avut multe apeluri din partea victimelor în această perioadă. Unele femei au avut probleme suplimentare fie din cauza autorităţilor locale, fie din cauza neînţelegerii legislaţiei din perioada de urgenţă. La Iaşi, de exemplu, o femeie abia fugită de acasă nu a fost primită într-un centru de specialitate din judeţ fiindcă nu avea făcut un test COVID-19. Absurd. Apoi, în Alba, o femeie fugită şi ea de acasă, dar cu cei doi copii, nu a fost primită în taxi pentru că se făceau, în total, patru persoane în maşină. În ambele cazuri a trebuit să facem apel la Poliţie ca să se rezolve problemele”, precizat Simona Voicescu.

Victime colaterale La rândul lui, sociologul Mircea Kivu susţine că majoritatea cazurilor de violenţă domestică din perioada de stare de urgenţă au avut loc în familii în care existau deja unele probleme.

„Când o căsnicie «scârţâie», o astfel de perioadă de izolare poate fi fatală pentru cuplu. Dacă în mod normal existau tensiuni între soţi, convieţuirea zi de zi, non-stop, duce în final la violenţă. În plus, nici unele mijloace de combatere a fenomenului nu au mai putut fi folosite. După o ceartă, femeia nu a mai putut spune «Plec la mama!» pentru că nu prea avea voie, conform reglementărilor. Blocate în case, respectivele femei au căzut victime colaterale ale izolării aduse de pandemie”, a subliniat sociologul.

Fenomen global Fenomenul violenţei domestice în perioada izolării legate de pandemia COVID-19 s-a manifestat peste tot în lume.

În Londra, de exemplu, în prima săptămână de izolare s-au înregistrat 5 omoruri pe care Scotland Yard le-a catalogat la capitolul violenţă domestică.

Apoi, în Statele Unite, tot în prima săptămână de izolare, o treime din numărul apelurilor făcute la numărul de urgenţă 911 au fost pentru a semnala cazuri de violenţă domestică. Oricum, mai mulţi avocaţi din New York, specializaţi în divorţuri, au povestit că, în ultima săptămână a lunii martie, numărul celor care le-au solicitat serviciile a crescut cu 50%.