Izolarea, nesiguranţa, grijile financiare generate de situaţia economică, dar şi de imposibilitatea desfăşurării activităţii zilnice au fost motivele pentru care multe cupluri din România s-au destrămat în această perioadă, iar partenerii au ajuns în faţa instanţelor de judecată.

Unii au ales să divorţeze în urma unei hotărâri luate de comun acord, iar acum aşteaptă un termen pe rolul judecătoriilor, care abia s-au deschis pentru cauzele civile. Alţii, din medii defavorizate, cu educaţie deficitară, au ales să îşi agreseze partenerii de cuplu şi au ajuns să fie vizaţi în penal, în dosare de fapte comise cu violenţă.

„În ceea ce priveşte solicitările adresate casei noastre de avocatură pentru divorţuri şi ordine de protecţie, acestea au crescut într-adevăr, cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi. Solicitările au devenit mai pregnante în a doua lună de izolare”, a declarant, pentru „Adevărul”, avocatul Silviu Faier.

România, în top la capitolul divorţuri Noile cazuri vin într-un context în care instanţele erau oricum supraaglomerate din cauza faptului că în perioada stării de urgenţă doar anumite dosare au fost judecate. Astfel, numai cele privind violenţa în familie au primit termene şi soluţii, în timp ce procesele de divorţ se vor discuta în lunile următoare, dacă nu chiar la toamnă.

Urmează o nouă perioadă în care dosarele civile nu se vor judeca, cea a vacanţei judecătoreşti. În spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora ea va fi scurtată cu o lună, având în vedere că, înainte de pandemie, judecătorii au protestat timp de 30 de zile de supărare că Guvernul voia să le taie pensile de serviciu.

Solicitările de divorţuri şi de ordine de protecţie au crescut cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi  Silviu Faier  avocat „Cererile de divorţ au putut fi depuse în instanţă, însă ele nu au primit termen pe fond din cauza situaţiei de urgenţă.

Partea mai puţin plăcută este că ele au primit termene în iunie şi altele prin septembrie-octombrie, pentru că, după cum bine cunoaştem, ne paşte vacanţa judecătorească – în lunile iulie şi august – şi în acea perioadă nu pot fi judecate decât un anumit tip de cauze. Din câte ştim noi, nu s-a intervenit nicicum asupra acestei vacanţe”, a spus avocatul.

Violenţa în familie este infracţiune Statisticile oficiale arată că la linia telefonică destinată victimelor violenţei în familie au fost înregistrate 251 de apeluri în perioada 16 martie – 10 aprilie.

În aceeaşi perioadă, anul trecut, au fost înregistrate 111 apeluri. Există o diferenţă între modalităţile în care unii au ales să îşi pună capăt căsniciei, explică Silviu Faier.

Una este calea legală, în urma unei pronunţări judecătoreşti care constată destrămarea relaţiilor de convieţuire între soţi. Cealaltă este cea ilegală, care presupune agresarea partenerului, cu toate consecinţele ce decurg de aici: ancheta penală, apoi condamnarea.

„Dacă la divorţ poate se tinde la o remediere a unor situaţii – există reglementată la noi situaţia divorţului-remediu – la violenţa în familie chiar nu văd nicio parte bună. Ceea ce pot să spun e că, din păcate, da, am fost solicitaţi în acestă perioadă pentru mai multe situaţii care au pornit de la această violenţă domestică aşa cum este ea denumită în mod plastic.

Practic, este o infracţiune, lovirea şi alte violenţe, reglementată de Codul Penal”, explică avocatul.

Cum se pot apăra victimele şi ce riscă agresorii

Femeile victime ale agresiunilor în familie trebuie să ştie că au la dispoziţie câteva pârghii prin care pot să obţină protecţie, apoi să se asigure că agresorul va fi pedepsit conform legii.

Cea mai la îndemână este procedura de instituire a ordinului provizoriu de protecţie, apoi va urma o anchetă penală şi un proces în urma căruia soţul agresor va fi condamnat.

Avocatul precizează că agresiunea în familie este infracţiune, încadrată în Codul Penal la „lovire şi alte violenţe”.„Cea mai uzitată pârghie este dată de o lege specială, care reglementează ordinul de protecţie. Această lege specială a fost modificată în urmă cu mai bine de un an în sensul că a fost introdusă sintagma de ordin de protecţie provizoriu.

Acest ordin prezintă numeroase avantaje faţă de ordinul de protecţie clasic. Este cea mai accesibilă pârghie: după ce victima a suferit acele vătămări, se poate adresa celui mai apropiat post de Poliţie, va completa acolo un formular-tip, va da o declaraţie şi tot de îndată – la interval de o oră, două – vor fi făcute nişte prime şi minime investigaţii de către poliţistul la care s-a depus acestă plângere. Acest poliţist are şi posibilitatea şi împuternicirea de a iniţia primele măsuri de protecţie a victimei. Sigur, acest ordin de protecţie provizoriu e supus verificării de către procuror şi, mai departe, de către instanţa de judecată. Sigur că urmează apoi depunerea plângerii penale şi a cererii de divorţ, pentru că este evident că relaţiile dintre soţi sunt iremediabil şi grav vătămate. Noi o putem asista (pe victimă – n.r.) la Poliţie, atunci când depune plângere pentru agresiune, care va fi redactată de noi, putem asista atât în faţa instanţei de judecată pentru ordinul de protecţie, cât şi în procedura de divorţ”.

Au rămas „să-şi ducă crucea” Simona Voicescu, reprezentanta Asociaţiei Necuvinte, un ONG care luptă pentru drepturile persoanelor care cad victime ale violenţei în familie, susţine că, din păcate, o explozie a cazurilor de violenţă domestică era de aşteptat în perioada de stare de urgenţă.

„Oamenii erau obişnuiţi să meargă la serviciu şi s-au trezit că trebuie să stea cu persoana respectivă 24 de ore din 24. Şi-au amintit de toate problemele, s-au aprins certuri şi apoi a fost numai un pas până la violenţă fizică. Şi nu de puţine ori, victimele au avut probleme pentru că au fost nevoite să râmână în casă cu un soţ violent fiindcă nu puteau pleca după ora 22.00 nici măcar cu declaraţie pe proprie răspundere. Au rămas «să-şi ducă crucea» în continuare. Am avut multe apeluri din partea victimelor în această perioadă. Unele femei au avut probleme suplimentare fie din cauza autorităţilor locale, fie din cauza neînţelegerii legislaţiei din perioada de urgenţă. La Iaşi, de exemplu, o femeie abia fugită de acasă nu a fost primită într-un centru de specialitate din judeţ fiindcă nu avea făcut un test COVID-19. Absurd. Apoi, în Alba, o femeie fugită şi ea de acasă, dar cu cei doi copii, nu a fost primită în taxi pentru că se făceau, în total, patru persoane în maşină. În ambele cazuri a trebuit să facem apel la Poliţie ca să se rezolve problemele”, precizat Simona Voicescu.

Victime colaterale La rândul lui, sociologul Mircea Kivu susţine că majoritatea cazurilor de violenţă domestică din perioada de stare de urgenţă au avut loc în familii în care existau deja unele probleme.

„Când o căsnicie «scârţâie», o astfel de perioadă de izolare poate fi fatală pentru cuplu. Dacă în mod normal existau tensiuni între soţi, convieţuirea zi de zi, non-stop, duce în final la violenţă. În plus, nici unele mijloace de combatere a fenomenului nu au mai putut fi folosite. După o ceartă, femeia nu a mai putut spune «Plec la mama!» pentru că nu prea avea voie, conform reglementărilor. Blocate în case, respectivele femei au căzut victime colaterale ale izolării aduse de pandemie”, a subliniat sociologul.

Fenomen global Fenomenul violenţei domestice în perioada izolării legate de pandemia COVID-19 s-a manifestat peste tot în lume.

În Londra, de exemplu, în prima săptămână de izolare s-au înregistrat 5 omoruri pe care Scotland Yard le-a catalogat la capitolul violenţă domestică.

Apoi, în Statele Unite, tot în prima săptămână de izolare, o treime din numărul apelurilor făcute la numărul de urgenţă 911 au fost pentru a semnala cazuri de violenţă domestică. Oricum, mai mulţi avocaţi din New York, specializaţi în divorţuri, au povestit că, în ultima săptămână a lunii martie, numărul celor care le-au solicitat serviciile a crescut cu 50%.

ING Bank România a crescut de la 15 la 35% avansul minim pentru creditele ipotecare standard, practicând acum una dintre cele mai ridicate rate necesare pentru obținerea unui împrumut dintre băncile mari, relevă date analizate de Profit.ro.

ING a modificat de mai multe ori în ultimii cinci ani avansul minim solicitat pentru împrumuturi.

Banca olandeză crescuse avansul la 25% în mai 2016 pentru creditele ipotecare, în contextul adoptării Legii privind darea în plată, însă la fel ca restul băncilor a revenit la valorile mai mici până la startul crizei COVID 19.

Banca majorase în 2017 și avansul la creditele Prima Casă de la 5 la 10%.

Ponderea mai mare a avansului raportat la valoarea ipotecii a fost redusă din nou la 5% pentru împrumuturile pe o perioadă de până la 25 de ani.

Băncile cer un avans care pornește, în general, de la 15% pentru împrumuturile standard, însă media la care acordă efectiv creditele este mai ridicată.

Valoarea medie a ponderii creditului în garanție (loan to value) era de 74% pentru împrumuturile ipotecare acordate în trimestrul 4 din 2019 și de 72% pentru întregul portofoliu de credite ipotecare, arată datele BNR.

Pe de altă parte, clienții au acces mai greu la creditare, din moment ce trebuie să economisească mai mult pentru a-și permite finanțarea unei părți din achiziția imobiliară din resurse proprii.

ING prognozează o scădere a economiei de 5,5% în acest an, pe fondul efectelor pandemiei, și o revenire parțială anul viitor.

Băncile estimau, înainte de criză, o creștere a prețului locuințelor în primul trimestru din acest an. În aprilie, prețurile apartamentelor la nivel național au scăzut însă cu 1,7%, după o creștere de 1,8% în martie.

Populația avea împrumuturi pentru locuințe de la bănci 83,1 miliarde de lei în martie. Segmentul ipotecar a avut cea mai mare creștere după criza financiară din 2008-2010, fiind susținut și de programul Prima Casă unde avansul a fost de doar 5%.

Franţa va permite accesul muncitorilor sezonieri în agricultură din alte state UE, a declarat ministrul francez al agriculturii, precizând că este nevoie de 100.000 de oameni şi de îndeplinirea anumitor condiţii.

Angajaţii sezonieri din ţările Uniunii Europene vor putea merge în Franţa dacă obţin un contract de muncă şi respectă măsurile sanitare impuse în contextul pandemiei, a anunţat ministrul francez al Agriculturii, Didier Guillaume.

"Agricultura Franţei are nevoie de forţă de muncă sezonieră, necesarul era de 40.000-50.000 de salariaţi în aprilie, este de 100.000 luna aceasta, este o adevărată problemă", afirmă ministrul francez al Agriculturii.

„În zilele următoare, forţa de muncă străină va putea fi acolo cu garanţii de securitate care vor permite agriculturii franceze să îşi dezvolte şi să îşi vândă produsele”, a spus Didier Guillaume.    „Instrucţiunea va fi publică miercuri”, a adăugat ministrul Agriculturii în faţa deputaţilor, cu „un ghid al bunelor practici pentru muncă şi cazare” care va fi pus la punct. Aceşti lucrători vor putea veni în Franţa „dacă au un contract de muncă”, a spus oficialul, citat de Les echos.

Creşterea puternică a nevoilor de forţă de muncă   Apelul pentru lucrătorii sezonieri din alte ţări europene a fost o solicitare din partea FNSEA, începând cu 11 mai, data începerii deconfinării progresive. Potrivit principalului sindicat agricol, lucrătorii străini reprezintă între o treime şi jumătate din forţa de muncă agricolă sezonieră în Franţa.

Pentru alte ţări, cum ar fi Germania, Austria şi chiar Finlanda, absenţa lor a fost, de asemenea, problematică. Italia, la rândul său, a trebuit să ia măsuri în privinţa a aproximativ 200.000 de imigranţi ilegali care vor avea posibilitatea de a obţine un contract de muncă în sectorul agricol.

Aceasta este de aşteptat să fie cea mai mare regularizare din mai mult de un deceniu.

Suedia, care a optat pentru o strategie mai puţin restrictivă pentru combaterea noului coronavirusului comparativ cu alte state europene, a înregistrat în ultimele şapte zile cel mai ridicat număr de decese pe cap de locuitor din Europa din cauza COVID-19, transmite Reuters.

Autorităţile suedeze au menţinut deschise majoritatea şcolilor, restaurantelor şi afacerilor, în timpul pandemiei. Deşi numărul deceselor este în scădere, Suedia a consemnat 6,25 de decese la un milion de locuitori pe zi, potrivit mediei aferente unei perioade de 7 zile, între 12-19 mai. Acesta este cel mai ridicat nivel din Europa şi peste cel din Marea Britanie, de 5,75 decese la un milion de locuitori.

Pe parsurul pandemiei, Suedia a înregistrat însă mai puţine decese pe cap de locuitor comparativ cu Marea Britanie, Spania, Italia, Belgia şi Franţa, ţări care au optat pentru impunerea unor măsuri stricte de distanţare socială, dar mult mai multe faţă de statele vecine Danemarca, Norvegia şi Finlanda.

Strategia Suediei, bazată în mare parte pe măsuri voluntare de distanţare socială şi igienă de bază, a fost criticată de unii ca fiind un experiment periculos pentru vieţile oamenilor, dar a fost şi promovată ca un viitor model de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Strategia deschisă a Suediei pare să fi atenuat impactul economic al pandemiei, creşterea încetinind mult mai puţin în primul trimestru, comparativ cu Danemarca şi Norvegia.