Dacă te-ai entuziasmat citind titlul, te așteaptă două ore de pură bucurie, cum n-ai mai simțit de când urmăreai desene animate pe Fox Kids. 

Regizat de trioul Bob Persichetti/Peter Ramsey/Rodney Rothman, „Spider-Man: Into the Spider-Verse” e noul film axat pe Omul-Păinajen, poate cel mai îndrăgit personaj din istoria benzilor desenate.

Doar că acum nu-l avem în prim-plan pe clasicul Peter Parker, ci pe un puști afro-latino numit Miles Morales (Shameik Moore), care trece prin aceeași experiență ca predecesorul său: e mușcat de-un păianjen radioactiv și dezvoltă superputeri pe măsură. 


Miles e nevoit să amâne problemele tipic adolescentine, precum integrarea într-un nou colectiv la liceu, pentru că întreaga realitate are nevoie de ajutorul lui.

Miliardardul Kingpin (Liev Schreiber) se joacă cu focul activându-și noua jucărie, un accelerator de particule conceput special ca să fuzioneze diferite universuri paralele.

O face dintr-un motiv înduioșător, pe care te las să-l descoperi singur. Film animat pentru adulții geekși

Consecințele? Miles se trezește în aceeași dimensiune cu alți Spider-Men (și o Spider-Woman), care trebuie să revină urgent în propriile universuri până nu li se destabilizează atomii.

Asta se întâmplă din cauză că acceleratorul a dat peste cap tot continuumul spațiu-timp.

Începe o cursă contra-cronometru extrem de distractivă, pe alocuri tensionată, pentru separarea dimensiunilor și restabilirea ordinii firești în lume. 

Ah, mi-a scăpat un detaliu, deși probabil că te-ai prins din poze: filmul e animat.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să-l desconsideri din start. Sincer, cred că adulții geekși se vor bucura mai mult de „Into the Spider-Verse” decât copiii, mai ales dacă au urmărit aventurile Omului-Păianjen la TV când erau la rândul lor mici.

Eu, un tip de 25 de ani, m-am distrat maxim cap-coadă și încă sunt entuziasmat scriindu-ți acum. Miles Morales e un adolescent cu care ți-e ușor să empatizezi.

Părinții l-au înscris la o școală elitistă unde nu se simte în largul lui și ar da orice să revină în vechiul anturaj.

Seara se întâlnește cu unchiul Aaron (Mahershala Ali), un tip certat cu legea, care-l încurajează pe Miles să-și urmeze pasiunea de a umple zidurile cu graffiti.

Nu de dragul de a comite infracțiuni, ci ca să-și dezvolte latura creativă și să capete încredere în sine, în propriile talente. 

Și celelalte versiuni ale lui Spider-Man din universuri paralele au farmecul lor, mai ales Peter B. Parker (Jake Johnson).

Cândva un erou apreciat de comunitate, acest Om-Păianjen a luat-o pe arătură după o decepție amoroasă.

Acum supraponderal și neîndemânatic, Parker e nevoit să revină în ring și chiar să-i devină mentor novicelui Miles Morales.

Ce încerc să-ți spun e că personajele sunt geniale și n-ai cum să nu te îndrăgostești de ele. 2,5 D absolut spectaculos Stilul vizual îți face ochii să pulseze de încântare: animația 3D e combinată cu textura retro specifică benzilor desenate, iar rezultatul e un fel de 2,5-D absolut spectaculos.

E ca și cum ar prinde viață imaginile din comics-uri, cu bule de dialog plutind prin aer și o paletă de culori dinamică. 

Umorul, element esențial în poveștile „Spider-Man”, își nimerește întotdeauna ținta.

Râsetele nu se trag doar din dialog, ci și din designul caricatural al anumitor personaje sau din situații total aberante.

Nu avem de-a face doar cu o aventură palpitantă, ci și cu o comedie de excepție. Gata, l-am lăudat destul. „Into the Spider-Verse” are și câteva probleme pe care nu le putem ignora.

Ritmul obositor e una dintre ele: foarte rar ne lasă acțiunea loc să respirăm. Nici nu se termină bine o scenă alertă, că deja începe alta, apoi alta, apoi alta. Pauzele sunt exploatate perfect, dezvoltând personajele și aprofundând relațiile dintre ele, făcându-ne să înțelegem drama și motivația fiecăruia, dar era cazul de mai multe astfel de momente. 

Ca să fie și mai epuizant, filmul dă pe-afară de personaje. De parcă nu era suficient că avem șapte variante ale lui Spider-Man în postura de eroi, gașca trebuie să înfrunte un total de șase răufăcători.

Personajele sunt dozate diferit și rareori luptă simultan, deci pricepi ce urmărești fără să zici că-i haos, dar de supraaglomerare te poți plânge. Merita făcută o curățenie generală prin scenariu.

Nominalizat la Globurile de Aur

„Spider-Man: Into the Spider-Verse” a fost nominalizat la Globurile de Aur în categoria „Cea mai bună animație” și fac pariu că se va regăsi și printre propunerile Galei Oscar 2019.

Lăsând deoparte distracția non-stop și stilul vizual inovator, transmite genul ăla de mesaj care-i gâdilă pe critici: cu toții putem fi supereroi, câtă vreme ne încredem în propriile forțe și acceptăm ceea ce ne face diferiți.

Totuși, aș pune un asterisc aici: *n-ar strica nici să fim pișcați de câte-un păianjen radioactiv, să fie transformarea completă.

Fiind o coproducție Sony-MARVEL, știi că vei rămâne în sală până după generic. Scena post-credits nu promite neapărat o continuare a poveștii, ci e o glumă pe seama desenelor „Spider-Man’ din anii 60.

O încheiere perfectă. „Spider-Man: Into the Spider-Verse” e în cinematografe pe 22 decembrie.

Dacă ai copilărit cu Omul-Păianjen pe Fox Kids în anii 90, cred că animația asta e cadoul de Crăciun perfect pe care ți-l poți face singur. 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?