Mircea Diaconu răspunde acuzaţiilor lui Dragoş Bucur: Ce, l-am pus pe coji de nucă? Teatrul nu e zonă de fiţe. El a ales să plece la 6.000 de dolari

 

Mircea Diaconu, candidat susţinut la prezidenţiale de ALDE şi ProRomânia, a explicat, la Adevărul Live, de ce l-a lăsat să doarmă pe un hol de teatru pe actorul Dragoş Bucur, într-o deplasare la Viena, precizând că nu l-a pus să doarmă pe coji de nucă şi că Bucur a ales să se reorienteze profesional pentru a câştiga mai mulţi bani.

Actorul Dragoş Bucur v-a acuzat că l-aţi pus să doarmă în holul unui hotel din Viena?

Mircea Diaconu: L-am pus pe coji de nucă? Sau ce vrea să spună acum? Asta e părerea lui? Teatrul se face pentru teatru. Nu e o zonă de spa sau de fiţe, ca să confundăm cu altceva. La ce se referă el, că e tendenţioasă afirmaţia, e un hol de teatru. Acolo a dormit toată trupa, cu mine în cap.

Vă aduceţi aminte?

Da, cum să nu! Au fost o mulţime de asemenea momente. La Viena am jucat ani de zile. Am jucat într-un teatru dormind într-un teatru, pentru că nu erau bani să mergem la hoteluri de niciun fel. Nu erau bani să avem măcar un şofer. Eu conduceam maşina, chiar dacă nu jucam în spectacol. Făceam mii de kilometri ca să jucăm teatru. Asta se întâmpla acolo. Nu a fost un hol de gară de nu ştiu ce, de Gara de Nord. Nu l-am pus pe le doar acolo. Şi acum, dacă ajung preşedinte eu va trebui să fiu primul care trăieşte sau se poartă cu bun-simţ, fără să arunce cu SPP-uri de tot felul.

Da, e minunat. Dormi în teatru, în cabină. Eu, după ce am terminat facultatea, am dormit trei ani în cabină, la teatru. Şi eram fericit că eram acolo. Dacă el nu are chestia asta, iar eu am văzut că nu o are, că e cu reclame şi aşa mai departe. Sunt oameni care umblă după bani. Noi nu câştigăm bani în meseria asta. Nu sunt mulţi bani. Sunt puţini. Dacă vrei bani, iar asta i-am spus la un moment dat.

Într-o seară Dragoş Bucur, ţin minte că era un spectacol programat la Nottara, mi-a zis că nu poate să vină. Păi, cum să nu vii? E spectacol programat. În meseria noastră primează teatrul. Restul se mai amână, se mai nu ştiu ce. El spune: „Domne, eu am un contract şi câştig şase mii de dolari”, Bine, dar alege. Nu am nicio problemă. Alege! A ales şi a plecat la 6.000 de dolari. Teatrul se face cu sufletul şi cu dăruirea, nu cu spa-urile”