Asociaţiile şi fundaţiile care furnizează servicii sociale solicită Guvernului măsuri pentru a putea continua să sprijine persoanele vulnerabile.
„Pentru ca acest sector să poată rezista şi să continue să îngrijească persoanele vârstnice, copiii, adulţii cu dizabilităţi sau persoanele aflate în alte situaţii de vulnerabilitate, ONG-urile din domeniul social au nevoie de măsuri foarte rapide şi specifice: subvenţiile pentru organizaţiile neguvernamentale furnizoare de servicii sociale, acordate în baza Legii 34/1998, trebuie menţinute intacte, iar acolo unde activităţile sunt suspendate sumele să poată fi redirecţionate către serviciile ‘cu foc continuu'”, potrivit unui comunicat al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS), Confederaţiei Caritas România, Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) şi Federaţiei Dizabnet.
Pentru a putea menţine salarizarea personalului „din prima linie”, adică a celui care asigură îngrijirea la domiciliu şi în centrele rezidenţiale, este necesară acordarea unui sprijin financiar pentru angajatorii ONG, echivalent cu 75% din salariul mediu brut al angajatului pe ultimele 3 luni, dar nu mai mult de 75% din salariul mediu brut pe economie pentru personalul din aceste organizaţii furnizoare de servicii sociale. Aceste măsuri au fost luate deja pentru IMM-uri, dar nu şi pentru operatorii economici din sectorul neguvernamental, menţionează comunicatul.
Conform sursei citate, termenele de depunere a declaraţiilor fiscale aferente impozitului pe venit, CAS, CASS ar trebui să fie prorogate cu 3 luni, pentru a permite redirecţionarea acestor sume către achiziţia urgentă de echipament de protecţie şi materiale igienico-sanitare, esenţiale pentru activitatea zilnică a ONG-urilor din domeniile social şi socio-medical, în acest context.
„Fără aceste echipamente şi materiale, îngrijitorii la domiciliu nu vor mai putea asigura serviciile necesare pentru un număr de 10.000 beneficiari, iar angajaţii din centrele rezidenţiale vor fi în situaţii de risc fără precedent, la fel şi beneficiarii lor. Atragem atenţia că instituţiile statului nu sunt deloc pregătite să asigure sprijinul ONG, în cazul carantinelor sau izolării unor servicii rezidenţiale. Este cu atât mai important ca aceste structuri să fie gestionate eficient, cu dotările şi echipamentele necesare, cu transport al angajaţilor în condiţii de siguranţă etc”, se arată în comunicat.
Conform sursei citate, este foarte importantă flexibilizarea condiţiilor de implementare a proiectelor cu finanţare europeană şi trebuie depuse eforturi comune ale autorităţilor de management, organismelor intermediare şi ONG-urilor pentru evitarea suspendării proiectelor, care atrage după sine neplata salariilor angajaţilor.
„Totodată, solicităm ca sumele care nu mai pot fi cheltuite datorită suspendării activităţilor să poată fi direcţionate (atunci când durata proiectelor nu mai poate fi modificată) spre activităţile de maximă urgenţă cu persoanele din grupurile ţintă, care se impun în această perioadă”, arată comunicatul.
Aceste măsuri vor atenua efectele crizei asupra sectorului şi vor permite continuarea intervenţiilor din comunităţi, atât pentru persoanele care sunt beneficiarii mai vechi ai serviciilor furnizate de ONG-uri, cât şi pentru grupurile de persoane care sunt în prezent izolate în case din cauza epidemiei şi au nevoie urgentă de sprijin. Dacă aceste servicii sociale se vor închide, un număr de peste 30.000 de beneficiari (copii, adulţi cu dizabilităţi, persoane vârstnice etc.) vor trebui preluaţi de către serviciile sociale ale judeţelor sau ale celorlalte unităţi administrativ-teritoriale, relevă sursa citată.
Federaţiile ce reprezintă 207 de asociaţii şi fundaţii care furnizează servicii sociale în Romania au solicitat, pe 18 martie, prim-ministrului şi miniştrilor Finanţelor, Muncii şi Protecţiei Sociale, Fondurilor Europene aceste măsuri care să menţină sectorul serviciilor sociale funcţional pe perioada crizei, precizează comunicatul.
Conform sursei citate, în condiţiile stării de urgenţă, ONG-urile au „dificultăţi majore” de susţinere a activităţilor, deoarece sursele de finanţare ale organizaţiilor scad de la o zi la alta. Mai bine de jumătate din angajaţii ONG-urilor care deserveau serviciile de zi şi terapie/recuperare vor trebui să fie înregistraţi în şomaj tehnic, în schimb, cei care lucrează în serviciile rezidenţiale sunt „absolut indispensabili”. Asociaţiile şi fundaţiile care au centre de plasament pentru copiii protejaţi cu măsuri de protecţie specială (şi nu doar acestea) nu beneficiază de plata integrală a standardului de cost din partea statului şi trebuie să asigure această îngrijire din bugetele proprii, din donaţii şi sponsorizări.
