În perioada de iarnă este ideală o temperatură optimă în locuinţă pentru a nu periclita sănătatea corpului. O temperatură prea scăzută sau una prea ridicată poate afecta organismul şi calitatea somnului.
Organismul unei persoane îşi poate regla temperatura optimă pentru a funcţiona la capacităţi normale.
Acesta este unul dintre motivele pentru care copii nu trebuie îmbrăcaţi excesiv.
Cu cât vârsta este mai mică, cu atât această funcţie a corpului îşi reglează mai uşor temperatura optimă, fără să consume multă energie.
Unde este foarte frig pot apărea şi bolile de plămâni, gripă şi alte afecţiuni.
Locuinţele încălzite necorespunzător nu sunt cele mai sănătoase. Dacă în casă temperatură este mai mare de 24-25 de grade Celsius, organismul va avea de suferit atunci când ieşi afară şi îi va fi greu să se acomodeze la temperaturile negative.
Organismul uman este obişnuit cu alternarea anotimpurilor astfel încât nu este indicat să existe aceeaşi temperatură în casă pe tot parcursul anului. Se recomanda că în zilele de iarnă, temperatura din casă să fie cu 1-2 grade mai scăzută decât temperatură setată pentru perioadă verii.
Astfel, potrivit studiilor relizate, temperatura optimă în camera de zi este cuprinsă între 19 şi 22 de grade Celsius, în dormitor – între 16-18 de grade Celsius, iar în baie – între 22-24 de grade Celsius.
O mulţime de părinţi consideră că în cameră bebeluşului temperatură trebuie să fie ridicată, însă în realitate lucrurile nu stau neapărat aşa. Temperatura ideală este cea între 22 şi 24 grade Celsius.
Temperatură recomandată de pediatri în timpul nopţii este cea cuprinsă între 17 şi 20 grade Celsius.
Pe timpul verii, temperatura din camera copilului nu trebuie să scadă sub 16 grade Celsius.
Pentru copiii mai mari, temperatura optimă este cuprinsă între 18-22 grade Celsius.
În camerele nelocuite, temperatura poate fi mai scăzută cu 4-5 grade Celsius.
În cazul adulţilor, temperatura optimă asigură confortul şi influenţează în mare măsură somnul. Dacă în cameră este prea cald, somnul este agitat şi există chiar posibilitatea trezirii în timpul nopţii, tulburând în felul acesta ciclurile de somn.
În cazul copiilor mici, temperatură optimă este aproape vitală. În cazul în care temperatura din cameră este prea ridicată, bebeluşii pot deveni agitaţi, irascibili, pot avea insomnii, se pot deshidrata şi pot răci mai repede.
Foarte important este şi procentul de umiditate din locuinţă, în special pentru sistemul respirator.
În sezonul rece, aerul din casă este mult mai uscat din cauza temperaturii exterioare când vaporii de apă din încăperi tind să se condenseze mai mult iar aerul devine mai uscat.
Umiditatea optimă pe timpul iernii este între 40% – 60%. Odată cu creşterea temperaturii din casă are loc şi o scădere a nivelului de umiditate. Acest lucru este uşor resimţit de către organism, pielea se usucă mai repede, la fel şi gâtul, nasul, ochii sau plămânii şi pot apărea probleme respiratorii sau tuse.
În acelaşi timp, aerisirea este absolut necesară şi indicată medical. Într-o cameră în care se află patru persoane ar trebui aerisit din două în două ore. Aerul rece şi uscat de afară înlocuieşte pe cel cald şi plin de vapori dinăuntru, evitând formarea durerilor de cap sau alergiilor.
În aerul folosit din încăpere, neaerisit, se adună mirosuri, o concentraţie mare de dioxid de carbon, chimicale de la soluţiile de curăţat. Astfel, lipsa oxigenului suficient poate duce şi la scăderea concentrării şi a eficienţei persoanelor.
Ca urmare a umidităţii ridicate, substanţele nocive au un efect agresiv care pot dauna şi pereţilor, deteriorând tencuiala şi determinând apariţia mucegaiului.
Pe perioadă anotimpului rece, pentru a evita pierderile inutile de căldură, implicit resurse, se recomandă aerisirea locuinţei mai puţin şi mai des.
