Tabloul „Tătăroaică privind marea”, semnat Nicolae Tonitza (1886-1940), a fost adjudecat contra sumei de 210.000 de euro, mai puţin decât preţul maxim estimat de 250.000 de euro, în Licitaţia de Iarnă organizată, marţi seară, de casa Artmark.
Potrivit casei de licitaţie, opera, ulei pe carton, ce poartă şi numele „De pe prispa pescarului”, este legată de comanda onorată de Nicolae Tonitza în anii 1934-1935 pentru decorarea Palatul Regal.
Tătăroaica din tabloul de faţă se regăseşte pictată pe unul dintre cele două panouri din interiorul Palatului, fiind totodată subiectul central al operei de faţă.
În cadrul aceleiaşi sesiuni, „Ulcior cu garoafe”, un ulei pe pânză de Ştefan Luchian (1868-1916), şi-a găsit cumpărător la 125.000 de euro, tot sub preţul maxim estimat de 150.000 de euro.
Opera a participat la a XII-a expoziţie a Societăţii Tinerimea Artistică, martie-aprilie 1913 şi este menţionată în catalogul expoziţiei la cat. 80, sub titlul „Garoafe”. Lucrarea este reprodusă în Calendarul Minervei, 1914, la pag. 81, sub titlul „Flori”.
Tabloul a participat la expoziţia „Florile în opera pictorului Ştefan Luchian”, expoziţie comemorativă organizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea artistului, Muzeul de Artă al R.S.R., Bucureşti, 1966 şi este menţionată şi reprodusă în catalogul expoziţiei la pag. 66-67, cat. 52, sub titlul „Garoafe albe şi roşii”.
„Natură statică cu struguri, cărţi şi pahar de coniac”, ulei pe pânză de Theodor Aman (1831-1891), a fost vândut în final pentru 92.500 de euro, un preţ mai mare decât estimarea maximă iniţială de 90.000 de euro.
Nicolae Grigorescu (1838-1907), prezent în licitaţie cu tabloul „Car cu boi”, ulei pe lemn, estimat între 30.000 şi 45.000 de euro, a fost adjudecat contra sumei de 72.000 de euro.
Un alt Grigorescu, „Bretonă lucrând la fereastră”, care fusese estimat între 30.000 şi 50.000 de euro a fost vândut în final la 65.000 de euro. Lucrarea provine din anii ’20, din colecţia istorică Nicolae Lucasievicz (1885 – 1952), diplomat de carieră, ataşat pe lângă Ministerul Afacerilor Străine circa 35 de ani între 1909-1943.
Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2778, din 03.12.2004.
Un pastel pe pânză, „Portretul Anettei”, de Ştefan Luchian, având o valoare estimată între 50.000 şi 80.000 de euro, a fost vândut la doar 55.000 de euro. Luchian a mai fost prezent în licitaţie cu un alt ulei pe pânză – „Car cu boi” – evaluat între 40.000 şi 60.000 de euro şi vândut în final la 44.000 de euro. Opera, de asemenea clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil.
Alte tablouri semnate de Tonitza şi Pallady au fost vândute la preţuri de peste 30.000 de euro.
Adrian Ghenie, prezent cu un ulei pe hârtie, „Înger”, a fost adjudecat contra sumei de 24.000 de euro, cu mult peste preţul maxim estimat de 10.000 de euro.
Valoroasele opere, unele clasate la categoria Tezaur fac parte din colecţia dr. Ioan-Dumitrescu Popovici.
Potrivit informaţiilor din catalogul Licitaţiei, viitorul medic internist Ioan Dumitrescu-Popovici s-a născut în aprilie 1900. Calea medicinei o urma imediat după finalizarea liceului, studiind atât în capitală, în cadrul Universităţii din Bucureşti, cât şi la Paris. S-a specializat la Vichy, unde a fost asistent în cadrul Stabilimentelor Termale, pentru ca la întoarcerea în ţară să profeseze la Slănic Moldova, Bucureşti şi Timişoara.
Celebritatea în epocă o câştiga în a doua jumătate a anilor ’30, când publica „Carte de regimuri”, una dintre primele cărţi de specialitate ce aborda subiectul curelor şi dietelor medicale. Celebritatea îi oferea şi confortul financiar de a-şi începe colecţia, care, la apogeul ei cunoştea 374 de tablouri.
Atras de numele cele mai semnificative ale modernităţii româneşti, Dumitrescu-Popovici avea să colecţioneze numele cele mai însemnate, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ştefan Luchian, Ioan Andreescu sau Gheorghe Petraşcu fiind vârfurile colecţiei româneşti. Consiliat de Rudolf Schweitzer-Cumpăna (pe care îl colecţionează extensiv), dar şi de Constantin Isachie Popescu, medicul avea să îşi înfrumuseţeze reşedinţa din strada Nicolae Iorga de-a lungul perioadei interbelice.
Istoria colecţiei avea să fie marcată de destinul doctorului, care, în cursul anului 1964 era condamnat şi întemniţat de către regimul comunist. Colecţia avea să fie confiscată şi să rămână în patrimoniul Muzeului Naţional timp de 50 ani, pentru ca, din 2004 să revină moştenitorilor familiei Dumitrescu-Popovici.
