Ora 00:44, momentul Solstiţiului de vară. Începutul astronomic al verii este marcat şi de Ziua Mondială a Soarelui, o sărbătoare instituită de Societatea Internaţională pentru Energie Solară cu scopul de popularizare a posibilităţilor de utilizare a energiei solare. În România, această zi se marchează din anul 1997.
În această zi, în emisfera nordică, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°, adică se ridică deasupra orizontului la cea mai mare înălţime faţă de Ecuator. Momentul marchează începutul verii astronomice, când intervalul diurn are durata maximă.
Termenul solstiţiu este de originine latină, solstitium, adica „Soarele stă” şi semnifică faptul că la această dată are loc schimbarea gradientului mişcarii Soarelui în raport cu declinaţiile sale.
Durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore şi 32 de minute, iar noaptea, de numai 8 ore şi 28 de minute. După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.
Soarele, steaua noastră norocoasă
Pluteşte pe un braţ spiralat al Căii Lactee, printre alte miliarde de stele, la 149,6 milioane de km de Terra, şi fără energia ei viaţa nu ar fi posibilă pe Pământ.
Este o sferă gigantică de plasmă, alcătuită în cea mai mare proporţie din hidrogen şi heliu, cu diametrul de 1,4 milioane de kilometri, de 109 ori mai mare decât al Terrei, şi are o masă de 2 miliarde de tone.
Temperatura la suprafaţa Soarelui este de aproximativ 5500 grade Celsius, iar în centrul său sunt 15 milioane de grade Celsius.
Soarele are vârsta de aproximativ 4,6 miliarde de ani şi se află doar la jumătatea ciclului principal de evoluţie.
Este practic o sursă de energie inepuizabilă, într-o singură oră Soarele dă Pământului aceeaşi cantitate de energie cât consumă întreaga planetă într-un an.
Furnizează neîntrerupt lumina, care ajunge la noi în doar 8 minute şi 19 secunde, cu viteza de 300 de mii de km pe secundă, şi căldura necesare biodiversităţii, influenţează starea atmosferei şi determină clima. În lipsa Soarelui, aerul atmosferic s-ar tranforma într-un ocean de azot lichid, iar apele mărilor şi oceanelor în gheţari.
Mişcarea Pământului în jurul Soarelui a stat la baza calendarului solar care este şi acum este calendarul predominant.
Solstitiul de vară, celebrat în jurul lumii
Enormele beneficii ale astrului zilei sunt recunoscute încă din timpuri stăvechi, când Soarele era în multe culturi celebrat ca o zeitate, iar ziua solstiţiului de vară, asociată cu energiile pozitive, fertilitatea şi vitalitatea, cu optimismul şi creativitatea. Şi astăzi, în cultura multor popoare, Soarele este celebrat în jurul datei solstiţiului de vară.
Sărbătoarea Kupala
În estul Europei, sărbătorile au şi conotaţii romantice, de exemplu slavii o numesc Kupala, iar în tările din nordul continetului o numesc Litha sau Midsummer, Ziua miezului de vară, şi o celebrează prin ospeţe în păduri, jocuri şi mari focuri de tabără.
Deşi sărbătoare păgână, creştinii au asociat sărbătoarea cu naşterea lui Ioan Botezătorul, sărbătorit în 24 iunie de ortodocşi, catolici şi protestanţi. În Estonia, Letonia şi Lithuania, 24 iunie este chiar sărbătoare oficială.
Sânzienele
În România, la 24 iunie, la 3 zile după solstiţiu, în calendarul popular este sărbătoarea Sânzienelor, sau Drăgaica, singura sărbătoare păgână admisă şi în calendarul creştin-ortodox.
Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă şi dansează, împart rod holdelor, vindecă pe cei bolnav şi apară semănăturile de grindină.
Sărbătoarea e celebrată din vechime şi marcheză şi începutul verii, fiind numită şi Cap de vară. E celebrată din vechime si figurează şi în calendarul ortodox.
În Bulgaria, tot în 24 iunie, Soarele este celebrat în sărbătoarea numita Enyovden. In folclorul bulgar se spune că în această dimineaţă, când soarele răsare, el face cu ochiul oamenilor, le zâmbeşte şi dansează pe cer. Se spune că oricine vede răsăritul în această zi va fi sănătos tot anul.
În Polonia şi Ucraina este un vechi obicei ca fetele nemăritate să arunce în râu coroniţe de flori, iar flăcaii să încerce să le culeagă, iar împletitura de flori îi va lega şi vor deveni un cuplu.
Se aprind şi focuri, iar cuplurile sar peste ele împreună şi dacă nu-şi dau drumul la mâini, iubirea lor va dura.
În Croația, pe 23 iunie, este sărbătoarea numită Ivanje. Ivan este denumirea slavă pentru Ioan. Conform tradiţiei, pe malurile apelor se fac focuri de tabară, iar tinerii se întrec în a sări peste ele. Initial, aceste focuri se faceau pentru a alunga spiritele si duhurile rele.
În Anglia, cei care vor să vadă răsăritul soarelui vin în ziua solstiţiului vară la Stonehenge.
Finlanda sărbătorea în 24 iunie Ukon juhla pentru a-l celebra pe Ukko, zeul cerului şi al vremii, în mitologia finlandeză, iar după ce sărbătoarea s-a transformat într-una creştină, ea este numită Juhannus (Ioan în finlandeză). Acum se ţine în sâmbata din săptămana 20-26 iunie. Noaptea se fac focuri pe lacuri sau pe mare, pentru a indeparta spiritele intunericului. Datorita pozitiei geografice, aceasta noapte este foarte scurtă, durează doar aproximativ două ore.
În Suedia se fac serbări câmpeneşti, în Austria solstiţiului de vară e celebrat cu spectaculoase procesiuni de vase pe Dunăre, în Danemarca este sărbătorit, încă din vremea vikingilor, cu focuri de tabără şi petreceri în aer liber, la fel în Franţa sau Ungaria.
surse:
agerpres.ro
