Jamie Oliver, celebrul chef, cunoscut sub numele de „Bucătarul dezbrăcat“, care în 1999 îi gătea chiar premierului Tony Blair un mic dejun în Downing Street 10, a făcut un pariu curajos, dar neinspirat pe propriul business în zona de restaurante pe care deocamdată nu l-a câștigat.
De când a intrat pe scena gastronomiei mondiale, acum două decenii, chefulbritanic Jamie Oliver i-a cucerit pe gurmanzi cu stilul său ludic de băiețandru și cu rețetele ușor de urmărit și nepretențioase, dar și cu o serie de campanii vocale împotriva băuturilor cu zahăr sau de încurajare a prânzurilor sănătoase în cantinele școlare.
Ei bine, în ciuda faimei internaționale, restaurantele sale nu se bucură de un succes pe măsură.
Din ianuarie 2017, Oliver a închis 20 din cele 49 de unități pe care le avea în Marea Britanie.
Lanțul de restaurante cu specific italian numit Jamie are datorii de 47 de milioane de lire sterline, dintre care 14 milioane de lire sterline datorii către furnizori.
Grupul de pizzerii Union Jacks lansate de Oliver în 2011 a închis ultima unitate la fel, în 2017. Iar în ianuarie anul acesta, unul dintre restaurantele Barbecoa, specializate în barbecue s-a închis.
Este cumva o întorsătură umilitoare pentru Oliver, vedeta serialului TV „Naked Chef“ (în traducere „cheful dezbrăcat“, n.r.) care îi aducea în 1999 faimă internațională.
Numele serialului (care i-a adus și porecla bine cunoscută) a contribuit consistent la succesul lui Oliver, deși nu are legătură cu gătitul în pielea goală, ci cu rețetele simple și sănătoase pe care le prezenta.
În prezent, brandul care valorează anual 165 de milioane de lire sterline cuprinde aproape orice, de la cursuri de gătit până la servicii de catering și echipamente de gătit și pentru bucătărie.
Cea mai recentă carte a sa de bucate – „5 ingrediente. Mese rapide & ușoare“, a fost bestseller anul trecut în Marea Britanie la categoria non-ficțiune.
Într-o bună măsură, Oliver este victima unei schimbări care a lovit afacerea cu restaurante din Marea Britanie și nu au scăpat neafectate nume precum Applebee’s, TGI Friday’s sau Ruby Tuesday din SUA.
Chiar în luna ianuarie, lanțul britanic premium Byron Hamburgers și cel cu specific italian Prezzo and Strada au anunțat planuri de restructurare.
Pe fondul scăderii consumului și al unei concurențe crescute, mai bine de o treime dintre primele o sută de afaceri de pe piața restaurantelor pierd bani, potrivit datelor firmei de cercetare UHY Hacker Young.
În plus, creșterile la nivelul salariului minim cresc costurile angajatorilor cu forța de muncă, iar votul pro-Brexit din 2016 a devalorizat lira sterlină și a crescut inflația, ceea ce implicit a pus presiune pe consum.
Astăzi, britanicii mănâncă doar una din zece mese în oraș, față de un raport de unu la opt mese în urmă cu cinci ani, după cum arată un studiu al MCA Insight, firmă de cercetare din Londra.
Chiar și în acest context, numărul locurilor unde se poate mânca a crescut de la 61.400 în 2010 la peste 83.000 în 2016.
Creșterea a fost dată în principal de dezvoltarea brandurilor de restaurante mari și specializate în fast-food adesea finanțate de fonduri de investiți care au presat pentru extinderi accelerate cu scopul de a marca rapid randamentele, este de părere David Chubb, specialist în active toxice în cadrul PricewaterhouseCoopers LLP din Londra.
„Problema este că sunt foarte multe locuri bune unde poți mânca și majoritatea lanțurilor fac cam același lucru.“
Greșelile lui Jamie Oliver.
Într-un astfel de mediu, un proprietar de restaurant nu-și permite prea multe greșeli sau niciuna. Iar Oliver a greșit.
Primul restaurant cu specific italian sub brandul Jamie s-a deschis în Oxford, în 2008, dar nu a trecut mult și clienții au început să se plângă de mâncarea și serviciile mediocre.
Ediția 2017 a ghidului Harden al celor mai bune restaurante din Marea Britanie, lanțul cu specific italian Jamie a fost cel mai prost clasat.
